Vedeta continuă: „Am trecut de şoc, de nedumerire, aproape şi de durere… N-am înţeles de ce, n-am auzit amănunte, doar m-am trezit „vizionând” în minte toate întâlni­rile mele cu Mădălina. Mai ales cu Mădălina cea creativă, care compusese un album pe care-l am şi acum în portiera maşinii şi mi-l pun la drumurile lungi… Mădălina cea frumoasă şi fericită că şi-a găsit iubirea şi că a adus pe lume un băieţel adorabil… Vocea ei inconfundabilă, uşor voalată, cu care-mi povestea, cu ochii strălucind, despre iubirile curate şi unice din viaţa ei – soţul şi copilul. Ca orice om sfâşiat de tristeţe şi mirare la auzul acestei veşti terifiante, mă găndesc la adevăr, la cauză, la sufletul şi frământarea ei de dinainte de… Noi, toţi cei care o ştiam, o preţuiam, o respectam, oare n-am fi putut schimba ceva? Oare n-am fi putut simţi ceva?… Când dispare cineva pe care credeai că-l ştii fericit şi împlinit, nu-ţi vine să te simţi vinovat că n-ai făcut nimic?! Mie îmi vine. Fără ipocrizie. Fără motive ascunse. Mi-e limpede, dintotdeauna, că artiştii au cele mai fragile suflete, care, uneori, locuiesc în cele mai fragile trupuri. De aceea sunt cei mai puternici doar când sunt iubiţi, doar când lumea lor e protectoare şi pozitivă. Ce s-a defectat la lumea Mădălinei?…”.

Artista şi-a clădit numele şi drumul doar cu talent şi răbdare. Fără artificii, fără compromisuri. Am ştiut de la bun început că e un om bun, de aceea, în perioada în care nimeni n-o mai considera un nume puternic al showbiz-ului (vulgar în cea mai mare parte a lui), împreună cu echipa „Duminicii” i-am dedicat e ediţie specială şi am adus-o în faţa publicului ori de câte ori a avut o piesă nouă, un album nou, o poveste nouă despre munca ei… Nu m-am speriat niciodată de scăderea cotei ei de popularitate, căci ştiam că a avut mereu (şi va avea) publicul ei inteligent şi fidel. I-am făcut mereu invitaţii, pentru că mă tulbura vocea ei, îmi făcea bine simplitatea ei, mă simţeam liniştită cu modestia ei”, mai notează prezentatoare de televiziune.

Mihaela încheie: „Am vrut să-i spun acum – desigur, prea târziu… –  că am iubit-o mereu şi că am plâns pe melodiile ei, când îmi vorbeau parcă de iubirile mele. Asta fac cel mai bine artiştii mari – îţi hrănesc sufletul exact cu ce are nevoie…

Mulţumesc, Mădălina şi iartă-mă că fac atât de puţin pentru tine!… Îl pun pe gând pe băieţelul tău de sub 2 ani şi-mi doresc să afle adevărul despre minunea din tine, mama lui mereu…”

 
 

Urmărește-ne pe Google News