ComenteazăÎn așteptarea rezultatelor finale, Mihai Grecea, supraviețuitor Colectiv, a făcut o analiză amplă a Bucureștiului său. Asta la aproape 5 ani de la incendiul care a curmat viața a 65 de persoane și l-a trimis într-o comă lungă, de 25 de zile, pe care a dus-o “ca pe un coșmar continuu”, după cum a povestit chiar el în Scena9.
– Mihai, cum te-a prins rezultatul de la ora 21? Te-a surprins?
– Am votat printre primii în secția de care aparțin, apoi am plecat la o filmare. Exit pollul m-a surprins la niște cumpărături mici de seară și, pentru că ultimii ani m-au învățat că în viață e important să sărbătorești lucrurile bune care se mai întâmplă, dacă se mai întâmplă, m-am trezit că mi s-a aruncat în coșul de cumpărături și o șampanie. franțuzească. Cu speranța că, în sfârșit, micul Paris…
“Un oraș abuzat atât de administratorii săi, cât și de locuitorii săi”
– Perioada Firea reprezintă 90% din Bucureștiul post-Colectiv. Cum ai descrie-o?
– Bucureștiul este un oraș abuzat atât de administratorii săi, cât și de locuitorii săi. Și se prezintă exact cu simptomele unei ființe abuzate. Bucureștiul suferă de PTSD, sindrom de stres posttraumatic. La fel ca soldații întorși de pe front, la fel ca supraviețuitorii unor tragedii. Și orașul nostru ne arată în fiecare zi că suferă, că nu mai duce, izbucnește violent. Îi bubuie câte o conductă, nu își mai servește locuitorii, ne sufocă și se sufocă înspăimântat și înspăimântător. A ajuns la limite. Eu cred că cei care au abuzat de oraș sunt, în primul rând, locuitorii săi.
– De ce spui asta?
– Oamenii care au ajuns la butoanele din “Elisabeta” au fost instalați acolo să zicem că democratic. Rezerva mea e că mecanismele democratice care operează într-o societate dominată de lipsa unui nivel minim de cultură și educație, mai ales politică, și în condiții de sărăcie abrutizantă nu garantează existența democrației. Decizia bucureștenilor de a vota lichele – sau a nu vota deloc – a dus la instalarea unor administratori abuzivi în deceniile trecute de la căderea comunismului. Decenii care au venit după cumplita noapte ceaușistă care a distrus identitatea unui oraș cu o istorie semnificativă în spate. Și, la fel ca în psihologie, bucureștenii sunt abuzatorii care au ajuns în această postură pentru că au fost, la rândul lor, abuzați.
Suntem supraviețuitori ai unor abuzuri ale celor mai sus-puși, ale sistemului social și de putere, supraviețuitori într-un mediu ostil, toxic, iar supraviețuitorii nu fac decât să scape. Cu orice preț! Să treacă hopuri. Nu au țeluri decât pe termen scurt și în stricta vecinătate.
Mihai Grecea:
“Doamna Firea, tupeul de a încălca la fiecare pas legislația”
– Zi-mi cum o vede cetățeanul Mihai Grecea pe Gabriela Firea.
– Mandatul Gabrielei Firea a venit în succesiunea unui șir de mandate de primar care au dus la decăderea Capitalei. Iar felul în care Gabriela Firea a abuzat orașul este, probabil, cel mai cinic și devastator prin tupeul de a încălca la fiecare pas legislația. Prin populismul deșănțat cu care a sperat că poate păcăli propriul electorat. Prin felul în care, cu bani publici, a cumpărat presa, prin aroganța, țopenia, misecuvenismul și fraudele pe care Gabriela Firea și clica din jurul său, înscăunată în cele 21 de societați comerciale ale primăriei, înființate ilegal, le-au afișat sau le-au făcut.
– A făcut ceva bun? Ce probleme consideri că n-a rezolvat?
– Doamna Firea a fost, prin felul în care s-a manifestat managerial în perioada mandatului, cea dintâi problemă a orașului năpăstuit. Și problema “originară” a fost rezolvată doar acum, la vot.
Restul problemelor grave ale Capitalei nici măcar nu au fost vreodată abordate în mod real în mandatul său. Bucureștiul are nevoie de o reinventare ca să iasă din marasm, nu de peticeli.
– Ce crezi despre mandatul lui Nicușor Dan?
– Cred că el ar trebui să construiască o relație de încredere a bucureștenilor cu primăria. Să demareze procesul – și e laborios – al reluării în posesie a orașului de către bucureșteni. Dar nu oricum, ci cu asumare. Să reinventeze legătura emoțională cu orașul pe care prea puțini dintre locuitorii săi îl mai iubesc și îl prețuiesc cu adevărat. Iar catalizatorul relației complicate ce trebuie (re)create trebuie să fie instituția primăriei.
– Și cum crezi că va face asta?
– Nu se va putea face fără o transparentizare totală a acesteia și fără o alungare a șobolanilor instituționali care paralizează activitatea orașului. Trebuie devirusată primăria, o operațiune grea de resurse umane. Dar și judiciară, aș spune. Și aici echipa sa nu ar trebui să ezite să sesizeze autoritățile judiciare pentru fiecare caz de corupție, pentru fiecare infracțiune descoperită.
Va fi greu, pentru că încrengăturile din PMB, plasa de păianjen care strânge acolo totul până la sufocare, se întind până foarte departe, chiar și în zonele de interes ale aliaților politici care au susținut candidatura lui Nicușor Dan
Va fi foarte greu, dar cred că nu e imposibil. Cu ajutorul justiției, al presei independente și oneste, al societății civile.
Spune că doar acum, în siajul alegerilor, Nicușor Dan poate fixa reguli
– Pe termen scurt?
– Să transparentizeze activitatea primăriei, să digitalizeze administrația Bucureștiului. Efectul imediat ar fi acela că nu se vor mai putea face combinațiile ilegale care au căpușat Capitala. Nu se va mai putea irosi banul public. Și de aici mai departe va crește încrederea în București, va crește atractivitatea pentru investitori. Va crește și atașamentul bucureștenilor pentru orașul lor și, sper eu, dorința lor de a face mai mult și mai multe pentru interesul public. Un al treilea lucru pe care Nicușor Dan ar trebui să-l facă încă de la început este acela de a nu negocia politic lucruri de nenegociat la nivel etic. Doar acum, la început, în siajul momentului câștigării alegerilor, Nicușor Dan este puternic sub acest aspect și poate impune standarde. În timp, va veni uzura. Dacă impune calapodul etic în mod clar și public, va fi la adăpost de presiunile pe care sigur le va avea de înfruntat.
“Vlad Voiculescu să fie mai ferm, a văzut cum funcționează caracatița”
– Viceprimar vine Vlad Voiculescu, pe care îl știi foarte bine.
– Cred că Vlad Voiculescu a evoluat mult de la etapa ministeriatului său. El este perceput ca fiind un om cu bune competențe în domeniul în Sănătate, unde a avut portofoliul, dar realitatea este că e manager de meserie. Are experiență internațională semnificativă în zona de investiții. Și-a prelucrat dur experiența, prin așchiere, în perioada în care a încercat să reformeze câte ceva în malaxorul lipsit de etică al, probabil, celei mai sinistre instituții publice din România, Ministerul Sănătății. Iar experiența în cele 6 luni de mandat a fost dură și frustrantă. Am văzut și s-a văzut.
Uneori din lipsă de experiență, alteori din indecizii discutabile, din lipsa de timp suficient la guvernare, ministrul Vlad Voiculescu nu a reușit atunci să ducă la capăt niște măsuri sau nu a reușit să impună niște soluții durabile.
Majoritatea măsurilor bune și oportune promovate de el prin ordin de ministru sau prin hotărâre de guvern au fost anulate de acțiunile sistemului medical mafiotizat.
– Au trecut 4 ani de-atunci. Ce așteptări ai acum de la el?
– Să fie mai ferm și să aplice lecțiile dure primite la MS. A văzut cum funcționează caracatița.
– Te lupți de câțiva ani pentru drepturile pacienților cu arsuri și nu numai. Ce crezi că trebuie făcut la spitalele Primăriei?
– Exact ce trebuie făcut și în spitalele aflate în coordonarea Ministerului Sănătății: depolitizarea managementului, transparentizarea folosirii banilor publici, creșterea nivelului calității serviciilor medicale și ospitaliere ale clinicilor și spitalelor, deschiderea spre colaborare cu ONG-urile care ajută pacienții, cu societatea civilă, în general. Să nu mai fie posibile situații precum cea de la Spitalul Sfânta Maria unde, în 2016, primarul Gabriela Firea dorea, alături de dr. Narcis Copcă, prietenul PSD-ului, demararea în condiții medicale improprii a transplantului pulmonar. Ar fi pus în primejdie viața pacienților cu nevoie de transplant. Și asta doar pentru ca cei care au tocat bani publici să poată să justifice o investiție care la acel moment era neconformă cu standardele minimale de siguranță medicală.
– Dar apoi s-au făcut transplanturi cu succes.
– Nici până în ziua de astăzi problema nu este rezolvată, iar transplanturile de plămâni la spitalul bucureștean aflat în coordonarea Primăriei sunt mai degrabă realizări artizanale, experimentale, cu un mare grad de incertitudine și foarte puține ca număr. Puțini pacienți au fost transplantați la București, iar succesul acestor transplanturi se va vedea în câțiva ani, căci patologia presupune o îngrijire postoperatorie complexă și de lungă durată. Scandalul public cu dimensiuni internaționale din acea perioadă, declanșat de Copcă, susținut de Firea, a dus la ruperea relațiilor României cu agenția Eurotransplant, care era singura șansă la viață pentru pacienții români.
Alegerile de duminică au arătat că a ajuns cuțitul la osul românului-supraviețuitor și s-a mobilizat cât de cât. Așa cum face cam de fiecare dată.
Mihai Grecea:
“Pentru oamenii care l-au votat pe Piedone, răul se vede altfel”
– Un subiect sensibil pentru tine. Cum ți se pare faptul că Piedone a fost ales în sectorul 5?
– La prima vedere, faptul că Piedone a putut candida pare o problemă de drepturi și de drept constituțional. De acord. Dar lucrurile au și o altă perspectivă. Argumentul că e condamnat “doar” în primă instanță în dosarul Colectiv 1 nu stă în picioare. E, totuși, o condamnare. Vinovăția de la Colectiv, care e cea mai mare tragedie care a marcat România de la mineriade încoace, nu a dispărut. Da, contestația la Curtea de Apel a fost admisă, dar nu s-a anulat nici o sentință. Oamenii care au pierit sau au suferit după incendiu nu au înviat, nu au redevenit brusc cum erau. Nici probe noi nu au apărut la dosar, ca să ne imaginăm că în apel sentința se va schimba într-o achitare. În principal, în apel dosarul nu se rejudecă, ci se verifică temeinicia și argumentația judecării pe fond.
Prezumția de nevinovăție funcționează, însă nu în ordine simbolică, iar atunci când o țară își alege liderii, simbolurile sunt aproape totul. Mai mult, Piedone are o altă condamnare de un an, din 2017, care e definitivă. Are calitatea de “penal”
– Ai vorbit de faptul că a candidat. Dar că a fost ales?
– E trist și îndeamnă la reflecție. Sărăcia, înapoierea și menținerea într-o zonă de dependență față de autorități a populației din multe cartiere ale sectorului 5 duc la o abrutizare a acelor cetățeni.
Ei stau într-un fel de insulă de subdezvoltare legată printr-o linie de tramvai și câteva autobuze de un oraș cu care contrastează destul de mult. Sunt marcați de excluziunea socială.
Pentru ei, pentru viețile grele pe care le duc de atâta vreme, pentru deconectarea lor de la modernitatea asta, atâta câtă este în România, tragedia de la Colectiv se vede altfel. Pentru acei oameni răul, corupția, decăderea morală e banalitate, o văd la fiecare scară de bloc, la fiecare colț de stradă.
“L-au votat și pentru că a supraviețuit ca șmecher”
– Așa…
– Eu cred că votanții lui Piedone sunt oameni cărora relațiile de putere toxice le organizează viețile. Pentru aceste persoane doar un șmecher e bun. Un descurcăreț, un supraviețuitor. Și Piedone e un supraviețuitor, e “role model”. Marian Vanghelie a fost cândva, dar a pierdut. A fost la pușcărie. Nu mai e boss. Așa că nu l-au mai votat, deși a candidat din nou. Dar Piedone a avut probleme cu legea și “s-a scos”. E liber. L-au votat și pentru că a supraviețuit ca șmecher. Deocamdată.
Limitele libertăților persoanei sunt acolo unde se încalcă libertățile altor persoane. Cred însă că dacă admitem că în funcții publice pot ajunge oameni care au încălcat flagrant și grav legi penale, nu vom fi niciodată bine ca țară.
Mihai Grecea:
– V-ați văzut la termene. Ați schimbat vreodată cuvinte? Ați dat ochii cu el?
– A fost la mai multe termene la tribunal. Mai pe la începutul procesului. Mereu tăcut. La început chiar cu un aer spăsit, umil chiar. Apoi a apărut din ce în ce mai rar. Eu nu am avut ce discuta cu el.
Uneori stau și mă gândesc că tot acest angrenaj de vinovați și vinovății, de instituții, persoane care au acționat sau nu au acționat și prin asta au dus la moarte și suferință au avut foarte mare noroc. Familiile supraviețuitorilor și ale celor decedați s-au purtat mai decent decât ar fi impus-o modul în care s-a desfășurat dosarul Colectiv.
Poate că dacă oamenii mânați de suferință ar fi fost mai vocali, mai energici, mai lipsiți de echilibru, dacă ar fi pus presiune mai mare pe sistem, dosarul s-ar fi mișcat mai repede și poate că Piedone nu ar mai fi fost fără sentință definitivă.