ComenteazăCercetătorul român Mihai Netea este specializat în imunologia bolilor infecţioase şi sănătate globală şi predă biologie experimentală în Olanda.
Biologul a primit cel mai important premiu de știință din Olanda, premiul Spinoza, un grant anual de cercetare în valoare de 2,5 milioane de euro, pentru cercetările sale privind modul în care sistemul imunitar recunoaşte microorganismele.
Este membru al Academiei Regale olandeze pentru Științe și Arte.
Imunitatea antrenată
– Aţi primit premiul Spinoza pentru cercetarea dumneavoastră privind memoria sistemului imunitar înnăscut. Ce este conceptul de “imunitate antrenată” şi cum ne-ar putea ajuta acum la o mai bună înţelegere a felului în care va evolua pandemia?
– Ceea ce am observat într-un număr de studii, în ultimii 10 ani, este că anumite vaccinuri (şi infecţii uşoare) pot induce o stimulare generalizată a sistemului imun care ne poate apăra împotriva mai multor tipuri de infecţii. Acest efect a fost numit “imunitate antrenată”.
Noi sperăm să putem induce un astfel de efect prin vaccinarea, de exemplu, cu BCG (împotriva progresiei tuberculozei), care să ducă la protecţia cel puţin parţială împotriva COVID-19.
– Cum poate fi educată memoria sistemului imun prin vaccinuri?
– Sunt mai multe mecanisme prin care memoria sistemului imun poate fi indusă: prin stimularea producției de anticorpi, prin inducerea de celule T cu efect antiviral şi prin activarea imunității antrenate.
Până la jumătatea anului viitor ar putea fi vaccinate populaţiile la risc
– Cât de repede ne putem aştepta să înceapă campania de vaccinare împotriva COVID-19? Şi, din acel moment, cât ne putem aştepta – în linii mari – să dureze până să poată fi pronunţat “finalul” pandemiei?
– Având în vedere că vaccinul de la BioNtech/Pfizer (n.a.: interviul a fost realizat, prin e-mail, înaintea publicării rezultatelor preliminarii privind vaccinul companiei Moderna) are efecte pozitive, așteptarea este ca vaccinarea să înceapă deja către sfârşitul anului. Va dura însă câteva luni, până la jumătatea anului viitor, până când toate persoanele cu risc ridicat vor fi vaccinate.
– Cum ar trebui să se pregătească România pentru începerea campaniei de vaccinare împotriva COVID (din perspectiva infrastructurii, comunicării etc.)?
– Infrastructura de preluare, transport, depozitare şi administrare a vaccinului este foarte importantă. Aceşti paşi trebuiau deja începuţi.
Imunitatea de grup nu este o strategie viabilă
– Ideea obţinerii imunităţii de grup în pandemie a fost un concept foarte controversat până acum. Este, din perspectiva dumneavoastră, o strategie posibilă pentru combaterea pandemiei?
– După părerea mea, această strategie nu este viabilă, din cauză că ar duce la un număr extrem de mare de bolnavi şi decese, deci nu cred că această strategie ar trebui urmată.
– Ce ştim, la acest moment, despre cât durează imunitatea dobândită în urma unei infecţii cu noul coronavirus? Care sunt factorii ce pot influenţa durata acestei imunităţi?
– Încă nu ştim exact cât de lungă este protecţia obţinută în urma unei infecţii. Din păcate, este un număr tot mai mare de bolnavi care s-au infectat de două ori, deci este posibil ca imunitatea să se piardă după 6-12 luni, dar acest lucru trebuie studiat (şi se studiază) în detaliu în următoarele luni.
Dacă acest lucru se întâmplă, este posibil să avem nevoie de o vaccinare anuală, la fel ca pentru gripă.
Campania de informare privind vaccinarea trebuie să înceapă deja
– Cât de mare vă aşteptaţi să fie rezistenţa oamenilor la vaccinare sau ezitarea privind vaccinarea, chiar şi odată ce vaccinul va fi disponibil? Care sunt mesajele pe care ar trebui să le transmită autorităţile din acest punct de vedere?
– Este foarte important ca oamenii să se vaccineze, fiindcă doar în acest fel putem opri răspândirea virusului. Ar fi foarte util să se înceapă deja o campania de informare a oamenilor care să explice că vaccinul nu are efecte secundare importante (doar durere la locul injecţiei şi o febră uşoară la 1-2 zile la unii dintre oameni, dar nu la toţi).
Reinfectarea este o posibilitate reală
– Din ceea ce ştim până acum, cât de mari sunt şansele ca o persoană să se reinfecteze? Au fost foarte puţine cazuri documentate la nivel mondial, dar în acelaşi timp sunt deja publicate nişte studii de caz, iar anticorpii par să scadă foarte mult după câteva luni. Cât de mare ar fi pericolul reinfectării?
– Se pare că, într-adevăr, este posibil să se facă infecţia şi a doua oară. Tot mai multe cazuri clinice sunt descrise cu bolnavi care s-au infectat de două ori. De multe ori, a doua oară boala este mai puţin gravă, deşi s-au descris şi câteva cazuri când pacienţii au avut o formă mai severă a doua oară. Totuşi, se pare că reinfectările sunt destul de rare, deci pericolul reinfectării nu este foarte mare, dar există.
– Experienţa populaţiei europene cu ciuma poate reprezenta un avantaj, la nivel genetic, în lupta cu această pandemie? Având în vedere că populaţia europeană este, de exemplu, mai rezistentă la infecţia cu HIV decât populaţiile africane, de exemplu.
– Acest lucru nu îl ştim încă, dar, într-adevăr, în ţările dezvoltate se pare că persoanele de origine europeană sunt ceva mai puţin susceptibile la boală decât cele de origine africană sau asiatică. Dacă însă aceasta este pe bază genetică sau are alte mecanisme, nu se ştie. Procesele infecțioase din trecutul Europei ar putea fi o cauză, dar acest lucru trebuie încă studiat.
– În ce fel credeţi că va schimba pandemia relaţia oamenilor (a publicului general) cu ştiinţa şi cu cercetarea?
– Sper ca oamenii să înţeleagă mai bine cât de importante sunt ştiinţa şi cercetarea: acest lucru nu este un lux, ci este o necesitate pentru noi toţi.