Ca o premoniţie dictată de Divinitate, lui Mihai i-a fost, parcă, ursit să ocupe un loc în trenul vieţii care, apoi, a tras la un peron din Germania. Guvernanta nemţoaică şi mai apoi şcoala germană pe care a urmat-o îl pregătiseră pentru marea aventură ce avea să înceapă în vara fatidicului an 1977, când Bucureştiul natal a fost pus la pământ de un teribil cutremur.
„Motivaţia? Libertatea…Da, libertatea, chiar dacă poate nu ai să crezi. Colindam lumea cu echipa de tenis a Stelei, în ţară aveam tot ce îmi doream, lucruri la care cei mai mulţi dintre românii care au prins acele timpuri nici nu visau. Mi-am dorit să am mintea şi sufletul libere. Ştiam că dacă le am pe astea, banii şi luxul o vină de la sine. De aceea am plecat…Ca ofiţer al Armatei Române, am riscat enorm. Nu ştiu dacă m-au numit «trădător» pentru că, imediat, i-am scris lui Ceauşescu, ministrului Apărării, la Comitetului Central… Am încercat să mă acopăr într-un fel pentru că soţia însărcinată rămăsese în ţară… În Germania m-am născut a doua oară”, explică Mihai care, de 34 de ani, trăieşte la Munchen, orasul care l-a adoptat.
Fostul sportiv, acum un antrenor de succes care îi pregăteşte pe puşti  pentru marea performanţă în tenis, s-a strecurat, acum mai bine de trei decenii, prin singura portiţă pe care o avea. Turnelele de tenis la care mergea cu Steaua în occidentul interzis românilor. „Am fost la un concurs la Bruxelles…Nu m-am mai întors. În 48 de ore am avut de lucru, ca antrenor. În 1983, m-am angajat la postul de radio Europa Liberă unde am realizat celebrele interviuri cu fotbalistul Marcel Răducanu şi cu Nadia Comăneci, amândoi fugiţi din România”, spune fostul sportiv. Mihai Rusu, antrenorul,  mai are o afacere: îi ajută prin sport pe cei căzuţi în depresii. „Joc tenis la clubul meu cu manageri, cu brokeri care, din cauza stresului, sunt la un pas să clacheze. Pe mulţi i-am salvat”, conchide fostul tenisman care, alături de coechipierii de la Steaua, a fost de trei ori campion naţional.

Urmărește-ne pe Google News