Precizarea a venit după ce mai mulți români, care folosesc rețeaua de socializare Facebook, acuză că le-au fost blocate conturile, după ce au postat mesaje și fotografii despre protestele din țară.

Cele mai multe cazuri au fost înregistrate duminică, 26 noiembrie, chiar în ziua în care 45.000 de oameni au ieșit în stradă în semn de protest.

Utilizatorii rețelei de socializare Facebook s-au plâns că nu și-au mai putut accesa conturile, la scurt timp după ce au făcut comentarii sau au publicat mesaje și fotografii despre protestele față de legile Justiției și față de modificările fiscale.

Printre cei care au avut contul de Facebook blocat a fost și Mălin Bot, unul dintre protestatarii care a publicat pe pagina sa de Facebook imagini de la miting, dar și filosoful Mihai Șora, care – la 101 ani – a protestat la Alba Iulia: „Un guvern este un slujitor, nu e un stăpân”.

Astăzi, problema s-a remediat, iar scriitorul a postat un mesaje legat de problema blocării contului său de Facebook, dar a amintit și de episodul trist din viața sa, când a aflat că propriul fiu l-a turnat la Securitate:

“Dragi prieteni,
am fost „raportat“
(se pare că acesta este verbul corespunzător).

În alte vremuri, sub alte stăpâniri, exista turnătoria: foarte lucrativă pentru unii și, în orice caz, menită să țină sub control orice fir de păr care ar fi avut apucături rebele, turnătoria devenise, la un moment dat, în anii ceaușismului târziu, un reflex condiționat pentru mulți oameni, – de la vecinul din bloc, șeful de birou ori colegul de serviciu, la amicul ocazional, prietenul „de nădejde“ sau – în chip dramatic (căci spulbera toate resorturile familiale) – la fiul care își turna tatăl, tatăl care își nenorocea copilul.

Ani de zile, am fost urmărit, măturat, turnat, am avut telefonul ascultat, corespondența citită și tradusă… (– da, Securitatea avea angajați care traduceau toate scrisorile în limba română, dacă se întâmpla să scrii în franceză, în germană, în engleză sau în alte limbi).
Dosarele deschise pe numele meu și aflate în arhiva CNSAS sunt multe, copleșitoare.
Așa am aflat, de pildă, că turnătoriile (al căror obiect sunt) încep din 1947, pe când, cercetător în Franța, îl studiam pe Pascal.

Așa am aflat, de pildă, că niciodată Anei Pauker și acoliților săi nu le-ar fi trecut prin minte să mă sechestreze în România, în anul 1948, când am revenit din Franța într-o excursie, după zece ani de absență, să-mi văd părinții, dacă nu ar fi existat o scrisoare-turnătoare semnată „un grup de români patrioți“, expediată chiar de la Paris.

Așa am aflat (negru pe alb) despre „Angajamentul“ fiului meu, recrutat de Securitate pe când era minor: avea 14 ani. Și tot așa am aflat (și retrăit) răul pe care Securitatea poate să-l facă unui copil, iar copilul poate să-l facă părinților săi.

Prin urmare, dragii mei, am trecut prin multe, am văzut multe.
Trebuia, de bună seamă, să trăiesc, să văd, să înțeleg și noile tehnologii, începând cu feisbucul.
Ieri am trimis o copie după buletinul meu undeva, în eter, și iată că s-au redeschis porțile, iar contul meu a fost deblocat”

Este marți, 28 noiembrie 2017: cer negru deasupra României”.

CITEȘTE ȘI…

VIDEO. Profesorul Băraru face din elevi campioni la NASA. Au ajuns la Harvard și Cambridge

Mesajul Departamentului de Stat al SUA pentru Parlamentul României: Nu slăbiți Justiția!

 
 

Urmărește-ne pe Google News