A murit Mihai Șora. Soția scriitorului și filozofului de 106 ani a anunțat decesul acestuia pe Facebook: „Ai fost fericire pură”

Mesajele de condoleanțe au început să curgă după mesajul de adio al partenerei sale de viață.

„Iubitule,

ai fost fericire pură: nu doar un om frumos, ci Frumusețea însăși, credința, nădejdea și dragostea, cum spune cuvântul apostolic. Și niciodată nu-ți voi fi îndeajuns de recunoscătoare pentru tot ce mi-ai dăruit timp de aproape două decenii. Tu m-ai scos de pe șinele destinului meu și m-ai legat ireversibil și armonios de al tău, cu o grație de care numai tu erai capabil și pe care nu mulți pământeni o pot cuprinde cu mintea sau cu inima.”

Încă nu știu cum va arăta ziua de mâine, nici toate cele care vor urma. E dincolo de puterea mea de acceptare. Unii oameni ar trebui să trăiască veșnic – nu numai în Rai, unde, negreșit, tu vei sta, ci și pe punctul acesta albastru, boțul de apă și humă care plutește în spațiu și pe care opt miliarde de alte făpturi omenești – dar niciuna ca tine – conviețuiesc, se ceartă sau se iubesc, se războiesc ori își sunt – unele, altora – sprijin.

E frig fără tine, iubitule.

Aziul”

Eseist și filozof, Mihai Șora s-a născut pe 7 noiembrie 1916, în comuna Ianova, din județul Timiș, în familia preotului ortodox Melentie Șora. Așa cum observa, în glumă, și filozoful, a venit pe lume în aceeași zi cu Revoluția din Octombrie din Rusia și s-a născut cu doi ani înainte ca România să sărbătorească Marea Unire de la Alba Iulia, din 1918.

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Mihai Șora a avut un frate mai mare, Teodor, care a murit la vârsta de șase luni din cauza gripei spaniole. 

„Am avut un frate mai mare, Teodor, născut în 1915. Toată copilăria am trăit-o sub aura lui, devenită instanţă formativă. De fiecare dată când făceam câte o năzbâtie, mama îmi spunea: «Todoraş nu ar fi făcut aşa ceva». Todoraş a murit la şase luni, de gripă spaniolă. Dacă ar fi fost vaccinat…”, a scris filozoful şi eseistul Mihai Şora, pe pagina sa de Facebook.

În 1934, a absolvit Liceul „Constantin Diancovici-Loga” din Timișoara, unde a studiat filosofia și limbile clasice, latina și greaca. Ulterior, a urmat cursurile Facultății de Filozofie din cadrul Universității din București (1934-1938), unde i-a avut profesori pe Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu și Mircea Eliade.

Mihai Șora se numără printre moraliștii de renume, precum Albert Camus, Nicolae Steinhardt, Jan Patocka, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca și Matei Călinescu.

A studiat în Franța

Ca bursier al Guvernului francez, Șora a ajuns, în ianuarie 1939, la Paris. Aici a realizat, sub conducerea filosofului Jean Laporte, o teză despre „La notion de la grâce chez Pascal” (trad. „Noțiunea de grație la Pascal”). 

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

În Capitala Franței, ajunge să se împrietenească rapid cu marii filozofi români aflați în exil în acea perioadă – Eugen Ionesco, Emil Cioran, Constantin Noica și Mircea Eliade. Cu Ionesco a legat o relație strânsă, la un moment dat fiind naș pentru fiica acestuia, Marie-France. Despre Noica spunea că ar fi ultimul mare filozof român, în vreme ce lui Eliade i-a tradus primele cărți în limba franceză. 

În 1940, a fost nevoit să părăsească Parisul, care se afla sub amenințarea armatei naziste. Până în 1945, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, a locuit la Grenoble, studiind la Universitatea „Jacques Chevalier”, unde a conceput prima sa carte „Du dialogue intérieur”, un eseu de antropologie metafizică, publicat în 1947, la Gallimard în colecția „Tânăra filozofie”.

Din 1945 până în 1948, a fost cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris.

Arestat în biroul Anei Pauker

În toamna anului 1948, Mihai Șora a decis să se întoarcă în România. Influențele franceze  stângiste, dar și efervescența antihitlerismului în anii postbelici l-au convins că nu ar trebui să se teamă noul regim comunist instalat la București – ba chiar a devenit membru al Partidului Comunist Francez. Aparenta democratizare a comunismului, filtrată prin presa occidentală, a fost un miraj, după cum avea să afle filosoful.

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

A descoperit rapid greutatea Cortinei de Fier, care căzuse peste estul Europei și peste România. În acea toamnă, Mihai Șora a hotărât să vină în țară. De dorul părinților și cu dorința de a-și aduce aici prietenii francezi cărora să le arate realizările socialismului. Ana Pauker, care se afla în fruntea PCR și a Ministerului de Externe, a aflat despre revenirea lui Șora și i-a schimbat planurile. 

A primit interdicție să mai iasă din România, o țară cu granițele închise. Soția și cei doi copii rămăseseră la Paris și au fost nevoiți să vină la București până la sfârșitul anului. „O tragedie”, așa a considerat Mihai Șora situația impusă, din cauza căreia nu a mai putut reveni în Franța în timpul României comuniste. 

A refuzat să mai scrie 20 de ani

Rămas în țară, a muncit, însă a refuzat să mai scrie. Timp de 20 de ani și-a păstrat această promisiune. S-a angajat, chiar în 1948, referent de specialitate la Ministerul de Externe. A plecat din instituție în 1951, după un ce a organizat un protest inedit. Motivul răzvrătirii: nu dorea să fie promovat. Soluția: să vină zilnic la muncă purtând un șort. A fost concediat pentru atitudinea sa, însă în documentele oficiale a fost invocată „originea sa nesănătoasă”, povestea Șora în cadrul emisiunii „Profesioniștii” de la TVR.

S-a angajat apoi șef de secție la Editura pentru limbi străine, unde a lucrat între 1951 și 1954. Timp de 15 ani, până în 1969, a fost redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Atunci, a avut inițiativa editorială de a fonda colecția „Biblioteca pentru toți”.

„Primul lucru pe care l-a pierdut România atunci a fost deschiderea spre universal. De unde petrecusem copilăria într-o ţară deschisă, am ajuns în această perioadă a tinereţii într-o ţară închisă. Dar nu m-am comportat ca un om închis, m-am comportat în continuare, şi după ce m-am stabilit aici, ca un om deschis. În primul rând deschis spre cultura universală. Şi am încercat ca această cultură universală să o aduc în limba română, să o aduc în ţară”, a povestit Mihai Șora, despre activitatea sa intelectuală din timpul comunismului, într-un interviu acordat Digi24.ro, la vârsta de 99 de ani.

Am reuşit să apărem săptămânal în tiraje care mergeau până la 100.000 de exemplare cu o colecţie de cultură universală care se numea Biblioteca pentru toţi. 1.500 de volume, închipuiţi-vă în tiraj de peste 100.000 de exemplare Marcel Proust, «À la recherche du temps perdu», în româneşte.

Mihai Șora:

Primul ministru al Educației în postdecembrism

După Revoluția din decembrie 1989, Mihai Șora a fost membru fondator al Grupului de Dialog Social și al Alianței Civice. În 1990, a fost numit ministru al Învățământului, în primul guvern provizoriu condus de Petre Roman. Solidar cu Piața Universității, a demisionat din funcție, după mineriada din iunie 1990.

„Nici astăzi nu regret că mi-am dat atunci demisia din funcţia de ministru al Învăţământului, după doar şase luni. Şase luni în care am putut înţelege unde este manipularea, cine sunt oamenii «noi» ieşiţi la rampă ori pe scena politică. Cu ticăloşia nu negociezi, nu stai la masă, nu dai mâna. Mai ales dacă mâna care ţi se întinde este plină de sânge“, a scris Mihai Şora pe Facebook la 26 de ani de la acele evenimente.

Printre cele mai apreciate opere ale lui Mihai Șora se numără „Sarea pământului” (1978), pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, „A fi, a face, a avea” (1985), „Eu & tu & el & ea sau Dialogul generalizat” (1990).

Mihai Șora a colaborat cu publicațiile „Familia”, „România Literară”, „Viața Românească”, „Ramuri”, „Cronica”, „Vatra”, „Revista 22”. Versiunea românească a cărții de debut a apărut în 1995, după ce traducătorii au ținut seama de corecturile autorului făcute pe originalul scris în limba franceză. A tradus din Jean-Jacques Rousseau, „Visările unui hoinar singuratic” și din Jean Paul Sartre „Cu uşile închise”.

Creatorul colecției „Biblioteca pentru toți” s-a recăsătorit la vârsta de 98 de ani

Prezență discretă și un reper de demnitate morală și intelectuală, Mihai Șora este considerat unul dintre cei mai mari gânditori români, comparabil cu Constantin Noica, în privința întemeierii discursului filosofic pe virtualitățile înseși ale limbajului. În 1998, filosoful a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Firul ierbii”.

În 2014, Mihai Șora s-a căsătorit la vârsta de 98 de ani cu Luiza Palanciuc, o poetă, eseistă și traducătoare, cu 56 de ani mai tânără decât el. Prima sa soție, Mariana Șora, a murit în 2011, în Germania. Împreună au avut trei copii, pe Sanda, Andrei şi Tom.

În 2016, a primit Ordinul „Steaua României”, în rang de Cavaler, din partea preşedintelui Klaus Iohannis, cu ocazia împlinirii vârstei de 100 de ani.

„Sunt foarte mişcat şi mulţumesc din tot sufletul pentru această decoraţie pe care o primesc ca pe o mare onoare ce mi se acordă. Nu ştiu în ce măsură o merit, dar oricum sunt recunoscător”, a afirmat filosoful, citat de News.ro.

Mihai Șora: „Asta înseamnă să ai viață, să trăiești, să te bucuri”

La 100 de ani, Mihai Șora a participat, în februarie 2017, la manifestația din Piața Victoriei. Filosoful a protestat, alături de sute de mii de români, față de ordonanța Guvernului, condus de Sorin Grindeanu, prin care au fost modificate Codul Penal și Codul de Procedură Penală.

Activ pe rețeaua de socializare Facebook, Mihai Șora a publicat mesaje cu privire la activitatea sa intelectuală și a povestit despre experiența sa de viață. Eseistul a mărturisit că nu a putut pleca într-o vacanță în Statele Unite, în 2013, deoarece nu avea loc de veci în România, existând astfel suspiciunea că ar vrea să emigreze.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro