Lansate în primăvara anului 2010, cu mult fast, de Cseke Attila, ministrul sănătăţii de atunci, cele cinci centre mobile care au costat în total 4,5 milioane de lei zac în parcări, deoarece nu s-au găsit bani pentru ca acestea să şi circule prin ţară, acolo unde ar fi nevoie de ele.
“După achiziţionarea celor cinci centre mobile de donare, s-a făcut un acord între Institutul Naţional de Transfuzie Sangvină (INTS), Ministerul Sănătăţii şi Crucea Roşie. Cea din urmă trebuia să asigure combustibilul, dar şi şoferii voluntari pentru funcţionarea autocarelor, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, dar în 2011 s-a retras din proiect. Astfel, este destul de dificil să folosim aceste centre mobile, în special pentru zonele rurale, deoarece maşinile nu au decât asigurarea RCA. Pentru a scoate pe şoselele din ţară autocarele, acestea ar trebui să aibă o asigurare de tip Casco. Care, din păcate, este costisitoare, deoarece maşinile sunt foarte scumpe”, ne-a spus directorul general INTS, dr. Andi Rosin.
Deci, fără şoferi, combustibil şi asigurare Casco, aceste minilaboratoare pe roţi sunt total inutile, iar din marele proiect al ministrului Cseke s-a ales praful, până se vor găsi şi fondurile pentru ca autobuzele să se şi deplaseze pe şoselele din ţară.
Crucea Roşie s-a retras din lipsă de fonduri
Conform protocolului încheiat de Ministerul Sănătăţii cu Societatea Română de Cruce Roşie, aceasta din urmă trebuia să asigure costurile de operare a autocarelor (conducător auto, combustibil).
↑ Fotografie de la una din puţinele acţiuni în care a fost folosit un astfel de centru mobil
“Ne-am retras din parteneriat deoarece nu am găsit fondurile necesare pentru asigurarea mentenanţei pentru cele cinci autocare. Am făcut eforturi mari, dar nu am reuşit să-i ajutăm, deoarece este nevoie de sume foarte mari pentru şoferi, combustibil, dar şi asigurări”, ne-a declarat Victoria Mihăescu, directorul Direcţiei Programe al Crucii Roşii.