Trei saptamani de cand Norica Nicolai a fost nominalizata de premier ca ministru al justitie. Nu-si poate prelua functia din cauza unui act formal: emiterea Decretului prezidential de numire si depunere a juramantului.
Procedura pe care Traian Basescu nu o poate refuza, dar o poate tergiversa, tinand documentele in sertar. Ca in cazul lui Adrian Cioroianu, fiert in suc propriu vreme de 40 de zile, pana cand chiar si docila Curte Constitutionala a constatat ca seful statului cam intinde coarda, abuzand de prerogativele sale si amanandu-si obligatoria iscalitura. Dar, daca in privinta improvizatului externist presedintele invoca, fie si discutabil, retineri fata de competenta si experienta acestuia (evolutia buimaca a respectivului ministru i-a dat dreptate), in situatia Noricai Nicolai lucrurile stau exact invers. Nici solida pregatire, nici profunda cunoastere a domeniului nu-i pot fi puse la indoiala. La mijloc nu sunt decat, iarasi, efectul razboiului presedinte – premier, ca si resentimentele presedintelui fata de senatoarea si vicele PNL Nicolai, care i-a taxat nu o data derapajele politice.
Consecinta e lasarea indelungata fara cap a justitiei. Domeniu esential, dar subred si pasibil de a atrage asupra Romaniei clauza de salvgardare din partea UE. Comisia Europeana tocmai a elaborat raportul preliminar, deloc favorabil si, definitivandu-l, il va prezenta in aceasta luna. Din pricina unor orgolii absurde, Romania n-are un titular al portofoliului justitiei, care sa-i sustina cauza la Bruxelles.
P.S. la inchiderea editiei. Traian Basescu a respins numirea Noricai Nicolai. Greu de inteles atata timp cat Constitutia admite respingerea doar daca desemnarea a fost nelegala.