Românii au orbit în masă după 1989
Cei implicaţi în investigaţie spun că au pornit acest demers pentru că datele statistice ale acestei categorii defavorizate sunt cel puţin ciudate. În anul 1989, în România existau 16.000 de nevăzători înregistraţi. După 25 de ani, foarte multă lume a orbit în ţara noastră, adică s-a întâmplat ceva ciudat, pentru că la Ministerul Muncii sunt înregistraţi acum 106.000 de nevăzători.
Aceasta, în condiţiile în care, demografic, populaţia ţării este în scădere… Un alt argument care să probeze faptul că falşi nevăzători sunt produşi în serie chiar şi de Asociaţiile de Nevăzători, în unele zone, este acela că, în timp ce în municipiul Bucureşti, plus Ilfov şi Călăraşi, sunt înregistraţi doar 1.750 membri nevăzători plătitori de cotizaţie către Asociaţia Nevăzătorilor din România, în judeţul Neamţ vorbim de aproape 4.000.
O concluzie ar fi că aproximativ 40.000 de persoane, neînscrise în asociaţiile de nevăzători teritoriale, sunt perfect sănătoase. Unii au şi permise de conducere, aşa cum au descoperit şi organele statului în anii din urmă. Doar în Iaşi, de exemplu, au fost prinse 515 persoane care teoretic erau orbi cu indemnizaţii.
A doua concluzie este că multe filiale ale Asociaţiei de Nevăzători fabrică certificate. Dar de ce se dau în primire nevăzătorii? Simplu: dacă de la bugetul alocat acestei comunităţi defavorizate ar fi scoşi bolnavii închipuiţi, atunci sumele destinate fiecărui nevăzător real în parte ar putea fi mai mari!
Dosare DNA la nevăzători
În anul 2014 a izbucnit un mare scandal în cadrul Asociaţiei Nevăzătorilor din România (ANR). Persoane din conducerea Asociaţiei ar fi convenit să “fabrice” o serie de documente cu ajutorul cărora să obţină nejustificat fonduri europene, au arătat procurorii DNA.
Pretextul era ajutarea nevăzătorilor să înveţe să utilizeze computerele. Persoanele menţionate au întocmit şi prezentat în cadrul proiectului documente care atestă cheltuieli fictive, în scopul obţinerii pe nedrept a rambursării sumei de aproximativ 2.800.000 de lei – aferentă activităţilor nerealizate în fapt – din fonduri europene şi de la bugetul de stat. În cursul lunii mai 2014, aceste persoane au depus la Organismul Intermediar pentru POSDRU, cererea pentru decontarea ultimelor sume de bani aferente proiectului.
Estimarea cheltuielilor pentru care se solicită decontarea s-a ridicat la 800.000 de euro. Proiectul european în care sunt implicaţi aceştia îşi propune, în principal, realizarea unui program de formare specific persoanelor cu dizabilităţi, care să aibă 500 de participanţi pentru iniţiere în utilizarea TIC şi 900 pentru utilizarea unor tehnologii specifice TIC. Aceste persoane ar fi trebuit instruite şi formate pentru utilizarea TIC în viaţa de zi cu zi şi ar mai fi trebuit să se realizeze şi trei cursuri în format digital, astfel încât alte 300 de persoane să fie formate pentru “dezvoltare pagini de web”, 300 de persoane formate pentru “testare şi evaluare aplicaţii web”.
În plus, ar fi trebuit ca, în urma implementării proiectului, 900 de persoane să fie plasate pe piaţa muncii în cadrul entităţilor publice şi private, care să aibă ca finalitate angajarea efectivă a 250 de oameni pe piaţa muncii. La un an de la finalizarea proiectului, o mare parte a acestor activităţi nu a fost realizată, motiv pentru care au intervenit blocaje financiare şi a fost demarată ancheta procurorilor.
«Vedeţi?» «Da». «Aveţi indemnizaţie de nevăzător?» «Da». «Păi, cum?» «No, eu nu ştiu!»
“Vă punem la dispoziţie o listă a persoanelor pe care le-am indentificat drept falşi nevăzători”, ne-a spus Valeriu Borşan. Zis şi făcut, am primit lista şi am verifcat una dintre persoane. Este vorba despre Marius Popa, despre care “Grupul de iniţiativă pentru reforme în Asociaţia Nevăzătorilor din România” spune: “Marius Popa, fiul fostului preşedinte Ioan Popa de la filiala Alba-Hunedoara. Acest Marius lucrează în prezent consilier la Prefectura Alba”. Buuun…
Sunăm la Prefectura Alba. Ardelenii sunt bine organizaţi, îl găsim imediat pe Marius Popa. Este consilier la prefectură.
Ce poate consilia un nevăzător la Prefectură? Redacţia: “Domnule Popa, aveţi o deficienţă de vedere?” Domunul Popa: “Da, am unele mici probleme”. Redacţia: “Dar vedeţi?” Domunul Popa: “Da, văd”. Redacţia: “Dar aveţi indemnizaţie de handicap de gradul I?” Domnul Popa: “Da, dar cine v-a spus?” Redacţia: “Domnule Popa, dar cum aveţi indemnizaţie gradul I de nevăzător dacă vedeţi?” Domnul Popa: “No, eu nu ştiu, mie nu mi-a spus nimeni… No!… Ei au evidenţele… Că am sau nu dreptul, ei pot hotărî… Ar putea fi o suspiciune, dar nu cred că este o problemă…”
«Costul «certificatului»: 1.000 de euro!»
Unii membri ai filialelor ANR primesc certificate de nevăzători, contra cost, cu ajutorul conducerilor acelor filiale.
“Certificatul de handicap se obţine cu ajutorul preşedinţilor ANR prin interemediul unor mecanisme, structuri bine organizate. Cel interesat de certificat vorbeşte la Asociaţie, este trimis la trei medici, membri ai filierei, care emit documente medicale de handicap accentuat. Cu aceste documente candidatul se prezintă în faţa unei comisii a Direcţiei de Asistenţă Socială, din care face parte şi preşedintele Asociaţiei de Nevăzători, cel care este cumva şeful filierei de fabricat certificate. Rezultatul este lesne de închipuit: se primeşte documentul fără probleme. Costul: 1.000 de euro!”, ne-a mai spus Valeriu Borşan.
Încă aşteptăm un răspuns al Ministerului Muncii în legătură cu aceste informaţii, după ce am trimis o solicitare în acest sens.