Mircea Dinescu a fost audiat în Dosarul Revoluției. „Poate dacă nu ieşea Iliescu la televizor, acum depuneaţi o floare pe mormântul meu”

După actorul Ion Caramitru, care a fost audiat pe 23 februarie, procurorii militari au chemat, miercuri, la audieri un alt artist. Mircea Dinescu a dat declarații în ancheta care vizează evenimentele din decembrie 1989.  Mircea Dinescu a ajuns, joi dimineaţă, la sediul Parchetului instanţei supreme pentru a fi audiat ca martor în dosarul Revoluţiei, în care se fac cercetări pentru infracţiuni contra umanităţii. Înainte de a se întâlni cu procurorii, Dinescu a spus că poate acum ar fi fost mort dacă, în decembrie 1989, Ion Iliescu nu ar fi venit la Televiziune. „Poate dacă nu ieşea Iliescu la televizor, acum depuneaţi o floare pe mormântul meu şi nu numai al meu”, le-a spus Mircea Dinescu juraliştilor înainte de a se întâlni cu procurorii.

El a adăugat că toţi generalii de Armată şi de Securitate care trebuiau să plece cu Ceauşescu au venit de partea lui Iliescu.

„Păstrând proporţiile, mă simt ca Nicolae Bălcescu care, după ce a condus revoluţia de la 1848, dacă ar fi trăit, ar fi chemat în 1875 să-şi dea cu părerea ce s-a întâmplat atunci. Ce să mai afli?”, a mai spus Dinescu.

Şi fostul premier Petre Roman a ajuns, miercuri, la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost audiat de procurorii militari în dosarul Revoluţiei. În dosar a fost începută urmărirea penală in rem, însă nicio persoană nu este învinuită în prezent.

Recomandări

Cauzele unui fapt statistic înfiorător: 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura. Sociolog: „Totul este deja luat de generațiile precedente”

Petre Roman a fost numit premier al Guvernului Provizoriu pe 27 decembrie 1989, iar după alegerile din mai 1990 este desemnat de preşedintele Ion Iliescu şi votat de Parlament ca prim ministru al României, funcţie pe care a deținut-o până în octombrie 1991.

Dosarul „Revoluţiei din 1989” este una dintre cele mai tergiversate anchete din istoria practicii judiciare din România. Procurorii au avut de lămurit cauzele în care s-a produs decesul a 709 persoane, rănirea prin împuşcare a 1.855 de persoane, rănirea prin alte forme de violenţă a 343 de persoane şi privarea ilegală de libertate a 924 de persoane.

În noiembrie 2016, cercetările în Dosarul Revoluţiei au fost extinse in rem. Procurorii militari au precizat că vor fi investigate inclusiv fapte comise după 22 decembrie, perioadă în legătură cu care, anterior, s-a constatat că nu sunt indicii privind infracţiuni.

„Din actele dosarului rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii”, arăta Parchetul General.

Cercetarea evenimentelor, care s-au petrecut ulterior datei de 22 decembrie, a fost unul dintre argumentele invocate pentru redeschiderea dosarului.

Recomandări

Ce înseamnă moartea liderului Hamas, Yahya Sinwar, pentru Orientul Mijlociu. Netanyahu câștigă politic, dar conflictele în regiune nu se vor încheia | ANALIZĂ

„Până la data de 22 decembrie 1989, ora 12.00 comanda armatei era asigurată, potrivit Legii 5/1969 de Consiliul Apărării Republicii Socialiste România, dar în mod nejustificat ancheta nu şi‐a propus şi pe cale de consecinţă nu a stabilit cine a preluat comanda armatei la data de 22 decembrie 1989.Ancheta nu stabileşte şi nici nu şi‐a propus să stabilească cine anume trebuia să exercite comanda armatei şi cine a exercitat‐o efectiv, luând în considerare numirea generalului Victor Stanculescu în funcţia de ministru al Apărării Naţionale, revenirea generalului Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major al Armatei de la Timişoara în ziua de 22 decembrie, demisia guvernului Dăscălescu, difuzarea informaţiei potrivit căreia generalul Nicolae Militaru a preluat comanda armatei. Ancheta nu a reuşit şi nici nu şi‐a propus să identifice persoanele din cadrul comandamentului militar, nu a stabilit ce atribuţii aveau acestea, dacă printre aceste atribuţii se regăseau şi cele legate de instituirea cenzurii; nu s‐a stabilit identitatea persoanei/persoanelor care au decis înfiinţarea acestui comandament; nu s‐a stabilit cine erau cei care furnizau informaţiile celor care ulterior le transmiteau pe post; cum se primeau aceste informaţii, dacă erau verificate/cine le verifica şi cum, în cazul în care nu erau verificate, de ce, în condiţiile în care liniile telefonice şi comunicaţiile în general funcţionau perfect Procurorii militari afirmă cu valoare de adevăr faptul că în perioada 22‐27 decembrie nu a existat un organism/o structură care să exercite puterea de stat întrucât numai în ziua de 27 decembrie a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decretul‐lege nr.2 al CFSN privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naţionale”, se arăta în ordonanţa prin care s-a cerut redeschiderea dosarului.

Bogdan Licu, în calitate de procuror general interimar, a cerut în luna februarie a anului 2016 redeschiderea cauzei, în ordonanţa fiind menţionate aspectele care au dus la această decizie. Ulterior, instanţa supremă a confirmat redeschiderea dosarului, acesta ajungând la procurorii militari de la Parchetul General. Potrivit extinderii dispuse în cauză, procurorii vor analiza şi evenimentele petrecute după 22 decembrie.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro