ComenteazăScriitorul şi omul politic Mircea Ionescu-Quintus s-a născut la 18 martie 1917, la Cherson, în Crimeea (Ucraina), unde familia lui era refugiată.
A absolvit Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti (1927 – 1934). Este licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1938). Specialist în Drept şi procedură penală. Avocat în Baroul de Prahova (1940 – 1987); consilier îndrumător de avocaţi stagiari (1977 – 1985); profesor la catedra de Drept Constituţional şi Administrativ la Facultatea de Studii Juridice a Universităţii de Inventică din Ploieşti (1991 – 1993).
A fost preşedinte al Tineretului Liberal „Brătianu” din judeţul Prahova şi membru al Comitetului Naţional al Tineretului Liberal (1945 – 1947).
Deţinut politic, mai mulţi ani, în perioada regimului comunist.
Quintus a fost preşedinte al Organizaţiei judeţene Prahova a PNL (1990 – 1993). În această calitate, în perioada februarie – iunie 1990, a fost membru al CPUN – Prahova.
Vicepreşedinte al PNL (1990 – 1992); preşedinte al PNL (din 26 februarie 1993 până în 17 februarie 2001).
Deputat de Prahova în prima legislatură postdecembristă, ales pe lista PNL la 20 mai 1990. Vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor (18 iunie 1990 – septembrie 1991).
A fost ministru al Justiţiei în Cabinetul condus de Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992).
La alegerile parlamentare din 3 noiembrie 1996 a obţinut un mandat de senator de Prahova, iar la 27 noiembrie 1996 a fost ales vicepreşedinte al Senatului României. Reales senator de Prahova în legislatura 2000 – 2004. La 1 februarie 2000 a fost ales preşedinte al Senatului României.
Este preşedinte de onoare al PNL (din 19 oct. 2002).
Scriitor, preşedinte de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România şi membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Autor al volumelor: „Haz de necaz”; „Epigrame”, „Epigrame şi epitafuri”; „Lacrima scoicilor”; „Cazul Dorin Condrea”; „Mărturie mincinoasă”; „Citaţie pentru un necunoscut”. Coautor la numeroase culegeri de epigrame editate de Clubul „Cincinat Pavelescu” din Bucureşti şi colaborări la reviste şi publicaţii, între care: „Gluma”, „Păcală”, „Mitică”, „Urzica”, „Moftul Român”, „Cronica Română”, „Palatul de Justiţie”. Membru a numeroase societăţi şi asociaţii culturale şi în conducerea unora dintre acestea. Preşedinte de onoare al fundaţiilor culturale „I. L. Caragiale” şi „Nicolae Grigorescu” – Câmpina.
A fost recompensat cu: Premiul „Cincinat Pavelescu” al Societăţii Academice „Titu Maiorescu” (1992); Diploma de merit a Uniunii Juriştilor din România (1991); Diploma Editurii „Românul” pentru activitate parlamentară (1990); Premiul „Ştefan Tropcea” – Brăila (1989); Premiul „Cronica Română” pentru activitate politică (1993); Premiul Asociaţiei Umoriştilor Români pentru epigramă (1993) etc.
Este membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. Veteran de război, decorat în 1942 cu Ordinul „Coroana României” cu spade şi panglici de Virtute Militară.
A primit, în aprilie 2009, gradul de general de brigadă în retragere.
Este cetăţean de onoare al oraşelor Ploieşti şi Orşova.
Mircea Ionescu-Quintus este căsătorit; soţia – licenţiată în istoria artei; are un fiu.