La Olimpiada Internațională Robotica First Global, care a avut loc în perioada 16-18 august, în Mexico City, românii și-au uimit adversarii. Au construit un robot care a depășit toate așteptările, inclusiv ale juriului. Dacă la început ceilalți concurenți, din 160 de țări, nici nu auziseră de România, la final, numai despre țara noastră se vorbea.
Liceenii noștri au reușit să învingă elevi din țări care investesc enorm în robotică și care au o tradiție în această competiție, cum ar fi Statele Unite ale Americii, Israel, Marea Britanie.
În România, robotica nu se studiază la școală. Elevii de liceu fac aceste cursuri în weekenduri și în vacanță, iar profesorii sunt voluntari. Totul se întâmplă cu ajutorul Asociației Nație pentru Educație, organizatorul competiției naționale de robotică BRD – First Tech Challenge Romania, care a suportat toate cheltuielile echipei României la olimpiadă. Statul român nu a contribuit cu nimic.
„Învățământul românesc a rămas înțepenit în paradigma fabricii”
Profesorul Mircea Nistor, de la Colegiul Național de Informatică „Traian Lalescu” din Hunedoara, cel care i-a coordonat pe elevi, nu este încântat de sistemul de învățământ românesc.
„Învățământul românesc a rămas înțepenit într-o paradigmă veche de mai bine de un secol. Paradigma fabricii. La fabrică, suna sirena, ca să-i strângă pe oameni la momentul potrivit, fiecare la locul lui de muncă. Fiecare era o rotiță într-un angrenaj, pauzele erau semnalate tot cu sirenă. Nu vă sună cunoscut? Este soneria școlară, care-i pune pe toți la aceeași oră, să învețe același lucru, să niveleze diversitatea naturală, care este de fapt cheia progresului. Trebuie să descoperim în fiecare dintre acești elevi la ce sunt ei buni, la ce rezonează. Trebuie să existe o învățare naturală”, spune îndrumătorul olimpicilor.
Profesorul a ținut să facă o comparație plastică: „Sistemul de învățământ românesc este ca o cantină săracă, ce are meniu fix, nu foarte apetisant. Există și varianta masa întinsă, cu zeci de feluri de mâncare și fiecare se așază și mănâncă atunci când îi este foame, nu când sună soneria. Este păcat, deoarece copiii sunt cea mai mare resursă pe care o deținem, și pare că nu avem grijă de ea”, a mai spus Mircea Nistor.
„De oriunde ai veni, dacă muncești și îți dorești, poți să ajungi pe primul loc în lume”
Cei șase elevi care au câștigat competiția de anul acesta au vârste între 16 și 18 ani. Este vorba despre elevii din echipa RobotX Hunedoara, formată din: Răzvan Vîrtan, Andrei Lorinczi, Andrei Cunțan, Radu Mihai Cîntea, Cristian Badiul, toți de la Colegiul Național de Informatică „Traian Lalescu” din Hunedoara, și Andrei Gabriel Preda, de la Liceul Internațional de Informatică București. Ei sunt coordonați de profesorul Mircea Nistor și de mentorul Cristian Ovidiu Vlăsceanu.
Elevii sunt foarte fericiți că au câștigat atâtea medalii, dar și mai fericiți sunt că numele României s-a auzit la toate echipele concurente. Deși tineri, au o gândire matură. Cu toții mi-au spus, într-un glas, că sunt mândri că sunt români și iubesc această țară.
Au însă o dezamăgire, și nu e doar a unuia dintre ei, ci a tuturor: corupția din țară, care, pe plan internațional, ajunge, câteodată, să depășească realizări cum sunt cele de la olimpiade.
Am stat de vorbă cu ei și în afara subiectului robotică, pentru că i-am văzut foarte conectați cu politica. Cristian Badiul și Andrei Cunțan au fost cei mai radicali.
„Ar fi foarte bine dacă nu ar mai fi hoți la conducerea țării. La guvernare sunt oameni care sunt pur și simplu incapabili să-și exercite funcția sau sunt oameni corupți, care trag foarte mult pentru ei și foarte puțin pentru țara noastră. Încearcă să utilizeze resursele țării pentru nevoi proprii, ceea ce nu este deloc normal”, spune Cristi.
„Ca să avem o țară în care să-ți fie drag să trăiești, ne trebuie o nouă generație de politicieni. Oameni tineri, cu viziune modernă”, a completat Andrei.
Cu toate că au această dezamăgire, olimpicii ne-au spus că vor să-și facă un viitor în această țară și nu vor să plece din România.
Răzvan Vîrtan, liderul echipei și purtătorul de cuvânt al colegilor lui, a încheiat discuția noastră cu o declarație frumoasă: „Scopul nostru central a fost să le demonstrăm (celor prezenți la Olimpiadă – n.r.) că, venind dintr-un oraș mic, fost oraș industrial, în care nici măcar nu mai oprește trenul și dintr-o țară nu foarte mare, dacă muncești și dacă-ți dorești, poți să ajungi pe primul loc în lume”.
CITEȘTE ȘI:
Un bătrân de 94 de ani participă, de șapte ani, la toate ședințele de consiliu de la Primăria Capitalei. Și-a notat prezența într-un caiet