Comentează„Când salută, nimeni nu strânge mâna ca Dan Puric. Atunci când faci cunoştinţa cu el sau apreciezi o vorbă pe care a spus-o şi, ca semn, daţi mâna, ai senzaţia că palma ta are aceeaşi mărime cu a lui. Că priza pe care o fac cele două mâini e perfectă – e într-atât de bună încât el te-ar putea ţine în gol, peste balconul de la ultimul etaj al unui zgârie-nori, timp în care cu cealaltă mână s-ar spăla pe dinţi. (…) Am fost în sală la „Visul”. Un om, muzică, reflectoare, o scenă. Cât de puţin trebuie pentru a ţine respiraţia unei săli întregi timp de o oră jumate. (…) „Visul” lui Dan Puric nu se adresează raţiunii, ci inimii. Sufletului. Sensibilităţii fiecăruia….Încep din ce în ce mai tare să fiu convins că Dan e ca „Visul” lui”, notează Mircea Radu, pe blog.
Sursă foto: https://pmircescu.blogspot.com/