Comentează- Influencerii primesc pentru postări în care promovează branduri, de cele mai multe ori fără a marca publicitatea, între 100 și câteva mii de euro. Andreea Esca a avut în 4 ani peste 170 de postări publicitare pe Facebook și Instagram, din care doar 10% sunt semnalate publicului ca reclamă.
- Zeci de vedete au făcut publicitate resortului de lux Novum din Olimp, lansat pe 27 iunie printr-o petrecere despre care influencerii și televiziunea unde lucrează Andreea Esca, PRO TV, au relatat pozitiv. La petrecerea unde au participat sute de persoane s-au încălcat regulile de protecție din pandemia COVID-19. Ulterior, a apărut informația că Andreea Esca s-a infectat cu coronavirus, însă nu s-a stabilit că a luat virusul la acea petrecere.
Este ilegal sau o problemă de standard profesional să te folosești de credibilitatea meseriei de jurnalist pentru a vinde un produs?
Mircea Toma și Ioana Avădani au explicat unde este înșelătoria din postările jurnaliștilor care, folosindu-se de credibilitatea câștigată, fac bani din promovarea mascată a unor branduri.
”În timp ce jurnalistul informează, influencerul, cum îi spune și numele, influențează. Confuzia între cele două roluri este toxică și produce victime. Nu sunt puține exemplele în care influencerii au vândut cosmetice care au produs complicații medicale celor cărora le-au vândut”, a spus Mircea Toma.
Spiritul critic al ziaristului este neutralizat de calitatea de influencer. Influencerul nu are calitate să privească obiectiv un fenomen, un politician, e obligat să-l vândă ca pozitiv, în timp ce ziaristul are datoria să fie critic, să fie atent la ce este bine și la ce este rău. Cele două poziții sunt incompatibile, din punct de vedere moral.
Mircea Toma, președinte Active Watch – Agenția de Monitorizare a Presei :
Mircea Toma a precizat că legea nu are forță decât pentru ziariștii din audio-vizual.
”O persoană cu o vizibilitate maximă din punct de vedere mass-media are credibilitatea cea mai mare. Aceeași persoană care, într-o activitate paralelă, face comerț cu informații trunchiate, abuzează de calitatea de ziarist cu notorietate ca s-o valorifice într-un mod imoral”, a mai spus Mircea Toma.
Președintele Active Watch crede că Andreea Esca și alți jurnaliști fac acest lucru pentru că în România există ca o cutumă de foarte mulți ani,
pentru că, din aproape în aproape, cei care folosesc aceste practici au considerat că acest lucru este ceva normal. Din acest motiv, demersul Libertatea este util, a precizat Mircea Toma.
Nu am făcut efortul să am o privire critică asupra propriei activități. Am văzut că toată lumea practică asta și că vin și bani serioși din acest lucru. Trebuie să redeschidem ochii.
Mircea Toma, președinte Active Watch
În lipsa unei legi pentru a pune capăt acestei practici, este esențial ca și consumatorul de informație să fie prevenit că poate fi păcălit, a conchis Mircea Toma.
”Este înșelăciune când un jurnalist prezintă un interes comercial ca adevăr”
Despre jurnalistul care este în același timp și influencer și are postări prin care face publicitate mascată a vorbit în emisiune și Ioana Avădani, președintele Centrului pentru Jurnalism Independent.
Ioana Avădani a spus că, pentru public, ce fac acești jurnaliști, cum este și cazul Andreei Esca, înseamnă furnizarea unei informații comerciale, ”deci cu anumite interese în spate”, drept informație ”curată”.
”Vânzarea unui interes comercial drept adevăr este o formă de înșelăciune. Este un fenomen”, a spus Ioana Avădani.
Președintele Centrului pentru Jurnalism Independent a precizat că a mai fost un astfel de moment în care breasla și-a mai făcut puțină curățenie în propria ogradă, în urmă cu mai mulți ani. Atunci, s-a constatat că nu există prevederi în Codul deontologic în cazul jurnalistului care are și interese comerciale proprii.
Acum, suntem într-un moment asemănător, pentru că, spune Ioana Avădani, pentru că presa sau comunicarea publică s-a schimbat în ultimii ani. Ea a precizat că intervenția pentru o schimbare ar trebui să fie pe patru paliere.
Un prim palier este cel legal, unde însă nu se poate interveni, pentru că nu există o lege care să interzică astfel de lucruri și nici nu îi poate fi interzis unui om să pună pe contul de Facebook ce vrea el.
”Există nivelul de autoreglare, avem coduri deontologice și pentru jurnaliști, și pentru publicitari. Cât de respectate sunt, vedem. Ele au însă o putere redusă, pe care le-o dă mecanismul lor de implementare. La jurnaliști, nu există mecanism de implementare. La publicitari există, dar nu știu cât de fermi sunt în aplicarea acestor reguli”, a punctat Avădani al doilea palier.
Al treilea palier este cel al contractelor pe care jurnaliștii le au cu companiile media, unde ar trebui văzut dacă există clauze în aceste contracte care să le interzică să facă astfel de lucruri.
”Cei de la New York Times, de exemplu, au astfel de clauze. Dacă ești jurnalist la New York Times, nu deschizi gura în public decât la consiliul parohial sau la consiliul școlii. În rest, nu ai voie să faci niciun fel de declarații sau de promovări publicitate ”, a precizat Ioana Avădani.
”Cam atât de drastice ar trebui să fie regulile la nivel de redacții. Evident, în cazul nostru, nu există astfel de clauze, se pare”, a completat președintele CJI, referindu-se la jurnaliștii care fac publicitate mascată, ca influenceri.
Al patrulea nivel este cel al eticii personale, acolo unde ar trebui ca fiecare să se întrebe dacă este bine ce face. În cazul jurnaliștilor care fac și publicitate mascată, este evident, spune Ioana Avădani, că nu a existat acest nivel de reflecție asupra impactului postărilor publicitare nemarcate asupra celor care citesc și asupra profesiei de jurnalist în general.
Ideea că jurnalistul poate fi plătit ca să spună lucruri face rău pe termen lung pentru jurnalism în general.
Ioana Avădani, președintele Centrului pentru Jurnalism Independent.
Publicul este însă iertător din acest punct de vedere, crede președintele CJI.
Ioana Avădani a precizat că în Codul deontologic al jurnalistului există o prevedere care cere o separare între poziția editorială și interesele sale economice.
”Aceste coduri au doar puterea pe care le-o dă implementarea lor. Nu există sancțiuni. Până la urmă, ajungem tot la codul personal. Dacă tu trăiești fericit cu această alegere, nu există alte restricții, din păcate”, a conchis Ioana Avădani.