5 comentariiEra vorba despre critici sau acuze aduse regimului prin intermediul unor scrisori, înscrisuri de pe pereți sau ziduri, manifeste lăsate în diferite zone de interes. Autorii erau descoperiți destul de rar, dar dosarele „problemă” era ținute deschise ani de zile. Angajații securității scriau sute de pagini în care explicau și motivau eșecul sau succesul operațiunii. Atunci când înscrisurile critice sau injurioase se refereau la Nicolae Ceaușescu, în documentele oficiale se scria „o înaltă personalitate”.
Cuprins:
Spânzurătoarea de pe felicitările trimise unor șefi de județ
Un astfel de caz s-a derulat în județul Sălaj, în anii ‘60, după colectivizarea agriculturii. În ianuarie 1960, președintele și vicepreședintele Sfatului Raional Șilmeu au primit două felicitări care au fost considerate a fi „amenințări cu moartea” prin „ștrangulare”, la adresa celor două „personalități” ale județului.
„În felicitarea adresată președintelui Sfatului Popular Raional Șimleu, autorul amenință cu moartea pentru faptul că desfășoară munca de transformare socialistă a agriculturii în comuna Plopiș. Textul felicitării este scris pe o șesime dintr-o colă de hârtie albă, pe care autorul desenează o spânzurătoare și un mormânt, și alături scrie: «Ce vă așteaptă în 1962, ca rezultat al colectivizării la Plopiș»”. Atât desenul spânzurătorii cât și textul felicitării sunt scrise cu cerneală albastră în scris de mână cursiv deghizat”, se susținea într-o hotărâre din 10 ianuarie 1963 a Sfatului Popular Raional, pentru deschiderea dosarului de caz „Felicitările”, desecretizată de CNSAS.
În felicitarea adresată vicepreședintelui Sfatului Popular Raional Șimleu, autorul l-ar fi amenințat cu moartea „pentru faptul că desfășoară munca de transformare socialistă a agriculturii în comuna Halmășd”. Și în acest caz, autorul a desenat o spânzurătoare și un mormânt cu un text aproape similar: „Ce vă așteaptă în 1962, ca rezultat al colectivizării la Halmășd”.
Ambele au fost trimise în plicuri și aveau ștampila Oficiului PTTR Șimleu. Dosarul a fost ținut în lucru timp de patru ani, până în 1967, când a fost închis pentru că nu s-a reușit identificarea autorului sau a autorilor.
Inscripții pentru „drepturile omului”, la Tulcea
În Tulcea, dosarul problemă privind „înscrisurile dușmănoase” a fost deschis în 1977. Reprezentanții Securității susțineau că, până la acel moment, au identificat 70 de apariții de texte anonime critice, respectiv scrisori, fițuici, inscripții „adresate organelor superioare ori locale de partid și de stat”.
„În urma măsurilor întreprinse de către organele noastre s-a reușit identificarea unui număr de 40 de autori, asupra lor luându-se măsuri diversificate pentru fiecare caz în parte: avertizare, punere în dezbatere publică, condamnare”, se afirma în raportul care propunea deschiderea dosarului, datat 15 ianuarie 1977.
În 9 aprilie 1979, Securitatea Tulcea intra în alertă după descoperirea a șapte inscripții anticomuniste pe zidurile unor clădiri din oraș. Inscripțiile au fost șterse imediat după ce au fost fotografiate. Cel care a scris pe peretele exterior al clădirilor susținea că „Luptăm pentru drepturile omului în România” și „Vrem drepturile omului”.
În urma cercetărilor s-a stabilit că înscrisurile au fost realizate de o singură persoană, cu cărbune, pe zidurile unor cămine de nefamiliști apropiate unele de altele, respectiv pe o rază de 150 de metri. Toate persoanele care locuiau în căminele respective au fost chemate pentru declarații și pentru a oferi probe de scris de mână în scopul confruntării cu inscripțiile de pe ziduri. Anchetatorii au mers mai departe și au chemat la audieri toți cetățenii din oraș asupra cărora existau suspiciuni cu privire la activități contrare regimului. În final, autorul nu a fost descoperit, iar dosarul a fost închis.
„Te rugăm respectuos scade prețurile de cost la alimente”
Tot în 1979, o scrisoare anonimă trimisă din Tulcea lui Nicolae Ceaușescu atrăgea atenția Securității. Autorul reclama creșterea masivă a prețurilor la alimente, lipsa posibilităților de întreținere a familiilor și amenința cu organizarea unor proteste la București, dacă revendicările nu erau satisfăcute. Scrisoarea nu a ajuns niciodată la destinație, fiind „interceptată” la oficiul local al poștei.
„Te rugăm respectuos scade prețurile de cost la alimente, că altfel murim de foame. Carne nu putem mânca niciodată. (…) Dacă nu ieftinești prețurile la alimente până la 15 august 1979 cel târziu, noi, 1.500 de familii cu tot cu copii, venim în fața Palatului la București în data de 23 august 1979. (…) Ai grijă ce faci cu noi că ne-a ajuns cuțitul la gât”, se afirma, printre altele, în scrisoarea trimisă dictatorului.
Tot în Tulcea, în 26 ianuarie 1988, pe zidul exterior al Sălii Sporturilor au fost găsite „înscrisuri dușmănoase” pe o filă din almanahul „Convorbiri literare”. Fila respectivă era lipită pe zidul clădirii, iar mesajul era scris cu o cariocă albastră, cu litere majuscule. A fost deschis, și în acest caz, un dosar de problemă, cu misiuni clare, dar, după 10 luni, nu se reușise identificarea autorului.
În 13 octombrie 1989 a fost întocmit un alt plan de măsuri cu alți responsabili din cadrul Securității Tulcea, care viza, printre altele, verificarea grafică a lucrărilor de bacalaureat la liceele din oraș și realizarea de verificări grafice la unitățile economice, „cu accent deosebit pe personalul tehnic-administrativ”. În decembrie 1989 a izbucnit Revoluția, astfel încât dosarul „Almanahul” a rămas obiect de studiu pentru istorici.
Chemare la grevă generală
O chemare la grevă generală a fost semnalată la Alba Iulia în 1987. Securitatea județeană a fost alertată cu privire la o „fițuică” descoperită în dimineața zilei de 7 decembrie 1987, la un magazin alimentar din cartierul Cetate.
„Fițuica nu a putut fi recuperată de organele de securitate întrucât responsabila magazinului a distrus-o, după care a anunțat directoarea adjunctă a ICSMAAP Alba. Se presupune că hârtia respectivă ar fi fost introdusă pe sub ușa de la intrarea în magazin în noaptea de 06/07 decembrie 1987. Este posibil ca autorul să fi desfășurat activitate de instigare a unor persoane din municipiu pentru a acționa în zilelele de primire a retribuției”, susținea maiorul Lupeș Gheorghe, șeful Securității Alba, într-o notă transmisă „organelor” din București.
Tot în județul Alba, în seara zilei de 8 decembrie 1987, au fost identificate în municipiul Blaj mai multe „înscrisuri dușmănoase”.
„Au fost găsite un număr de 6 fițuici, lipite pe vitrinele unor unități ori pe porțile unor clădiri situate pe Bdul. Republicii, având un conținut dușmănos ce vizează o înaltă personalitate (Nicolae Ceaușescu – n.r.), forma de guvernământ, îndeamnă la unire și nesupunere și cere pâine. Se acționează pentru identificarea autorului”, susținea același maior Gheorghe Lupeș, în nota informativă care semnala incidentul. CNSAS nu a publicat și alte documente din care să rezulte cum s-a derulat ancheta în aceste două cazuri.
Cum acționa unitatea specială „S” din cadrul Securității
Unitatea specială a Securității denumită „S” din București și compartimentele subordonate din cadrul inspectoratelor județene erau obligate, pentru a contracara astfel de fapte, să identifice persoanele care ar fi putut redacta înscrisuri anticomuniste.
De asemenea, trebuiau să procure, în mod conspirativ, probe de scris de la acestea și să le urmărească în permanență pentru a preîntâmpina eventuale revolte și acțiuni de stradă. Securiștii din biroul „S” aveau, în principal, misiunea de a intercepta, citi şi cenzura corespondenţa românilor.
„Atenție deosebită se va acorda extinderii controlului asupra tuturor persoanelor care, datorită manifestărilor, comportamentului și modului de viață, pot fi atrase ori se pot angrena în acțiuni de concepere, redactare sau difuzare a unor înscrisuri cu conținut dușmănos”, se susținea într-o notă privind planul de măsuri aprobat în aprilie 1985 de către Unitatea Specială „S”.
Erau vizate mai multe categorii de persoane, care au mai avut comportamente anticomuniste în trecut și care erau considerate din start suspecte în cazul apariției unor astfel de înscrisuri.