Misterioasa dispariție a lui Ionuț Bulgaru, pe miriștea de lângă Cuibul Vulturilor, dintr-o căruță trasă de o „iapă cu năluc”. Care e singura ipoteză a poliției

Aurica Bulgaru are poarta şi uşa casei „ferecate” cu nişte şireturi vechi, pe care le deznoadă, ca să putem intra. N-are ce să mai piardă, fata cea mare i s-a măritat, pe celelalte trei, mai mititele, i le-a luat Protecția Copilului, iar Ionuț, singurul ei băiat, e dispărut de aproape opt ani.

Aurica şi soțul ei locuiesc, ca toți oamenii săraci, la marginea satului, acolo unde ulița de pământ se varsă într-o viroagă. Curtea lor, cu geamurile casei ştirbe, cu gardurile şubrede şi cu bucătăria din chirpici rămasă neterminată, pare că a naufragiat în buza dealului, adusă de vreo furtună. Iar ei, oricât ar trudi cu ziua pe la oamenii din sat, nu se mai pot ridica de acolo.

Aurica are 52 de ani şi 10 clase. S-a măritat de la 18 ani şi a făcut cinci copii. Încălțările fetițelor care sunt acum în plasament stau înşirate la intrarea în casă, ca şi când ele ar fi încă înăuntru. „Sigur nu e ceva de rău?”, întreabă femeia, neîncrezătoare, când vede străini la poartă. „Numa să hie ca lumea, să nu hie rău aicea, că m-am săturat de rău. Fetele rău, cu Ionuț rău, m-am săturat.”

Tânărul care a văzut o singură dată marea

„Ar avea 32 de ani acum”, spune Aurica, despre fiul ei dispărut. Ultima oară l-a văzut în decembrie 2016. Era pe 3, într-o zi de sâmbătă. 

Recomandări

Primele declarații ale lui Alfred Bulai despre acuzațiile de agresiune sexuală: „Și-a dat tricoul jos. Reacția mea a fost una de uimire, probabil din acest motiv am râs”

Ionuț Bulgaru locuia în aceeaşi casă cu părinții săi şi-i ajuta la treabă. „Aveam căruţă cu doi cai, oi, vacă, un porc. Şi el se ducea cu căruţa, pe la unu, pe la altul, muncea”, povesteşte mama lui. Spune că Ionuț era isteţ, deşi n-a făcut decât 8 clase. În Cârjoani, unde mai sunt doar 180 de suflete, nu e nicio şcoală, aşa că băiatul a mers să învețe în satul învecinat, la Măscurei. Trei kilometri dus, alți trei la întors, în fiecare zi. 

La 15 ani, după ce a terminat-o cu şcoala, Ionuţ a început să muncească din greu. La 24 de ani, câți împlinise când a dispărut, nu avea prietenă şi fusese o singură dată la mare, „la Constanţa, cu bunicăsu, în vizită la o cumnată de-a mea”, îşi aminteşte mama. În rest, cel mai departe el a ajuns în Bârlad, oraş aflat la 18 km de sat, „unde se ducea singur, că era descurcăreţ”.  

„Era harnic şi cuminte”, spun oamenii din Cârjoani. Azi, toți vorbesc la trecut despre Ionuț, iar unii îl numesc, pe şleau, „decedatul”. „Dacă nu se ştie ce-i cu el, parcă zici că a intrat în pământ”, explică sătenii.

Recomandări

Gafă a președintelui Iohannis la decorarea medaliaţilor de la JO Paris. A spus „comemorarea”, în loc de „ceremonia” | VIDEO

Povestea dispariției lui Ionuț e, aparent, una simplă. Însă lucrurile se complică pe măsură ce oamenii, amintindu-şi, încep să povestească ce ştiu, şi apoi să acopere golurile rămase cu ce li se pare.

Cine e ultimul care l-a văzut pe Ionuţ, înainte ca el să dispară

„În sâmbăta aia”, spune Aurica, „s-o dus cu un băiet de aicea, Daniel Pletosu. Mai pleca cu el, că şi acela avea căruţă şi se mai ajutau unul pe altul. Şi în ziua aia, au mers să ducă nişte lemne la un om din Pogana, la Fane care are moară. Nouă nu ne-a zis nici că pleacă, nici unde merge.”

Ionuţ avea şi nişte bani la el, când a plecat, căci părinții vânduseră un viţel cuiva din sat, „cu 7 milioane ne-am împăcat, şi ne-a dat 3 milioane jumate acuma, şi restul, când vine pensia. El a zis că e viţelul lui şi a luat banii. Mai avea şi alţi bani, că s-a dus, vreo trei luni, cu vacile pe la Măscurei (un sat învecinat – n.r.). Şi a luat toţi banii cu el, când a plecat cu aista”, spune mama.

Recomandări

Dacă n-ai râs de cărțile lui Iohannis, n-ai dreptul să râzi de Ciucă

„Aista”, Daniel Pletosu, avea 29 de ani atunci. Locuia, ca şi acum, într-o casă din celălalt capăt al satului, în deal, chiar peste drum de cimitir. „Am băut ieri, am băut şi azi, mai şi beau încă”, se prezintă el, râzând, când iese la poartă. 

Pletosu spune că de dispariţia lui Ionuţ, „dacă mă credeţi, am şi uitat”. Dar îşi aduce aminte că prietenul lui avea bani la el în ziua aceea, că lemnele pe care le-au vândut erau furate din pădure şi că amândoi „eram ciuguliţi. Băusem aicea, acasă, şi rachiu, şi vin, cât am cărat lemnele, cu spinarea. Tata a zis «nu plecaţi, măi, noaptea.».”

Dar ei au urcat în căruţă şi s-au dus. În drum spre cel care le cumpăra lemnele, au oprit la un magazin din sat, „au luat un PET de bere la 3 kile şi, până la Pogana, au băut-o”, spune mama lui Ionuț care, mai târziu, a refăcut traseul celor doi.

Cum se evaporă rachiul morarului din declaraţii

Din Cârjoani şi până în Pogana sunt vreo 7 km, pe şosea. „La mine au ajuns spre asfinţitul soarelui”, spune Fane, de la moară. „Au descărcat lemnele şi-mi cereau de băut amândoi. Erau beţi, dar mai tare era ăsta care a dispărut. Aveau o sticlă cu bere şi mi-au cerut mie ţuică, că eu chiar făceam ţuică, dar le-am zis: nu vă dau, că sunteți beţi şi vă duceţi spre şosea. E drumul foarte circulat pe aicea şi faceţi vreo prostie”.

Ba „Fane ne-a dat rachiu”, îl contrazice Daniel Pletosu. „Eu am zis că nu mai beau rachiu, că eram şi eu amorţit. Ionuţ: «nu, mie îmi dai 100 de grame!», cât era el de beat, a mai vrut şi rachiu. Eu n-am băut”, susține Pletosu.

„Au băut amândoi”, spune mama lui Ionuț. „Oamenii de pe stradă i-au văzut când au ajuns cu lemnele acolo, le-au descărcat, iar Fane le-a dat 1.400.000 de lei (vechi – n.r.) la amândoi.” 

Banii i-a luat Pletosu, care spune că „trebuia să-i dau şi lui Ionuț, a doua zi. Jumate el, jumate eu.” 

Dar a doua zi l-a găsit numai pe el acasă. Ionuț dispăruse fără urmă, pe drumul de întoarcere spre sat.

Dispariţia din căruţă: „o picat, o sărit, cine ştie ce dracu a făcut el!” 

Fane de la moară spune că, după ce-au plecat de la el, unde se jură că nu le-a dat rachiu, cei doi s-ar fi oprit „în marginea satului, la ultima crâşmă, şi acolo au băut. Ce, nu ştiu”. Mihai, patronul acelei crâşme, spune că, în acea seară, soția lui era la tejghea şi că, după ce s-a aflat că Ionuț a dispărut, ea nu i-a zis că tânărul ar fi trecut pe acolo. Iar azi, femeia „nu-şi mai aduce aminte nimic”, susţine soţul ei.   

Cert este că, în acea seară de sâmbătă, căruţa în care se aflau Ionuţ Bulgaru şi Daniel Pletosu a ieşit din Pogana, pe şoseaua ce duce spre satul lor. „Căruţa nu avea scândurile alea, pe o parte şi pe alta”, îşi aminteşte morarul. „Avea pur şi simplu o scândură, s-au încălecat pe ea. Le-am şi zis: băi, vedeţi voi, dacă ăsta (Ionuţ – n.r.) cade, no să-l mai iei! Uită-te la el că-i beat, mergi încet. A zis că «da, lasă că avem noi grijă».”

„N-am avut ladă pusă la căruță, că dacă aveam lada, nu pica”, explică Daniel Pletosu. Spune că mergeau pe şosea, prin întuneric, când au văzut „două maşini cu luminile aprinse la staţie! Am zis să nu fie de la pădure cineva şi să ne întrebe «de unde veniţi voi noaptea?». Şi el îmi zice: «băi, ia-o drept la vale, pe aicişa!» El băut, eu băut, m-am luat după el. El stătea în spate, eu stăteam în faţă, mânam calul. Dă-i pe de-a dreptul, prin arătură, sărea căruţa”, povesteşte Pletosu azi, râzând. 

Au luat-o direct prin mirişte, iar în dreptul unei stâne, iapa care trăgea căruța „o prins năluc, de numai puteam să o ţin”, spune Pletosu. „Calul era şi julit la picioare şi avea viteză, a sărit căruţa în sus prin arătură.”

Pe câmpul acela, spune el, Ionuț „o picat, o sărit, cine ştie ce dracu a făcut el! Eu nu m-am mai uitat în spate, că ţineam de cal… Tocmai la pod, unde e gârla, de abia am oprit căruţa”. Atunci zice că şi-a dat seama că Ionuţ nu mai e. Dar nu s-a dus înapoi, după el, „unde să mă mai întorc? Întuneric – întuneric, frig – frig, ceaţă – ceaţă, măi ce Dumnezeu? Am luat-o la deal”. 

Podul unde spune Daniel Pletosu că a oprit căruţa, cel de peste râul Tutova, e la doar un kilometru distanță de locul în care ar fi căzut Ionuț. „Zic: unde să mă mai întorc? Noaptea, întuneric, am venit acasă. Numai eu, singurel…”

Ce s-a  întâmplat a doua zi după dispariţie, în două versiuni diferite

În noaptea aceea, văzând că fiul ei nu vine acasă, Aurica Bulgaru s-a amăgit cu gândul că el a rămas să doarmă la prietenul lui. Nu putea să-l sune, pentru că Ionuț n-avea telefon mobil, „nu vrea el, că zicea ba că umblă cu căruţa şi că îl pierde, ba că purta blugi dinăia, cu buzunarele mici, şi îi pica din buzunar”.

A doua zi, duminică, pe la prânz, văzând că el tot nu apare, mama a trimis-o pe fata cea mare, Ani, acasă la Pletosu. „S-o dus la el, la maicăsa, că trăia maicăsa, şi i-o zis «tanti Mărioară, Ionuţ al meu, fratemiu, nu doarme acolo?» «Nu». Seara, pe la ora 4:00 (era decembrie – n.r.), am trimis-o iar, «du-te înapoi, poate te-o fi păcălit, poate că doarme la ea.» A zis din nou că nu-i acolo.” 

Ionuţ dispăruse, dar părinţii lui, oameni sărmani, n-au ştiu că trebuie să meargă la poliţie; au aşteptat şi au sperat ca el să apară.

Despre acea zi de duminică, Pletosu are o altă versiune. Zice că, după ce s-a trezit din somn, s-a urcat pe iapa care avusese năluc şi chiar a mers el acasă la părinții lui Ionuț: „bre, tanti Aurico, a venit băiatul acasă? Ca să nu mă mai duc încolo, zic: băi, poate a venit pe jos încoace. Cică, «nu». Zic: hăi, ştii care-i treaba, Ani? Suie-te şi tu călare, şi hai să mergem, poate dăm de el încolo. Am luat-o amândoi, eu pe iapa mea, ea pe iapa ei şi ne-am dus. M-am uitat cu sorsa pe acolo, neah… Zic: măi, unde-i, măi, o intrat în pământ, ce dracu!” 

Atunci, spune Pletosu, el şi-a găsit geaca, care-i picase din căruță. N-o avea pe el în noaptea aceea de decembrie, deşi era aşa de „frig – frig”, că nici nu s-a putut întoarce din drum, după prietenul lui. „Era cam ger”, îşi aminteşte şi mama lui Ionuț, dar „pe jos era uscat, doar oleacă de zăpadă, un pospai”.

Ce au găsit pe acel câmp poliţiştii, la căutări

„Eu cu fata am fost la poliţie”, spune Daniel Pletosu. Era luni, 5 decembrie 2016, a treia zi de la dispariția lui Ionuț. „Am chemat poliţia, o venit acolo o grămadă de poliţie, au venit cu drone, cu avionul”. 

Polițişti, jandarmi, pompieri şi oameni din sat l-au căutat pe Ionuț timp de trei săptămâni, pe câmpul dintre Pogana şi Cârjoani. S-au făcut scotociri în jurul stânilor de acolo, în bălțile cu stufăriş din jur, dar şi-n barajul „Cuibul Vulturilor”. 

Au fost aduse drone şi un elicopter care a survolat zona. Dar, deşi Ionuț avea pe el o veste roşie, reflectorizantă, atunci când a dispărut, „n-au găsit nimic de la băiatul meu”,  spune Aurica Bulgaru. „Nici încălţămintea, n-au găsit nimica. Poliţia a venit şi cu câine, dar ce să găsească dacă nu avea mirosul aşa recent?”, crede ea. Femeia mărturiseşte că n-a vrut să fie de faţă la căutări, „mi-a fost frică”. 

Pe acel câmp au fost găsite doar lucruri ce-i aparțineau lui Daniel Pletosu: un topor, o ghioagă şi-o lanternă. „O rămas tot la Pogana la poliţie, n-au mai vrut să mi le dea înapoi”, spune bărbatul.    

Pletosu, după ce a fost dus la poligraf: „Mi-au ieşit ca lumea analizele”

Stâna pe lângă care au trecut cei doi cu căruța, când iapa „o prins năluc” e a lui Dumitru Obreja, zis Crăcănici, cioban din tată-n fiu. În acel weekend, spune bărbatul, el a fost plecat tocmai în judeţul Alba, „la balotat lâna”, dar „la stână era un angajat, moşu. El a găsit băţul (ghioaga – n.r.), chiar lângă asfalt, pe marginea şoselei şi am chemat atunci un poliţai. Băţul era curat, n-avea urme de sânge, n-avea nimica.”

Pe Daniel Pletosu poliția l-a dus la detectorul de minciuni „a treia zi”. „Nu eram beat deloc”, spune el. „Au venit mascaţii, m-au luat cu maşina de la Pogana, m-au dus la detector acolo, cum dracu îi zice”. Probabil în Vaslui, nu mai ştie exact. „Am avut vreo 700.000 (lei vechi – n.r.) la mine, mi-au zis să am cu ce veni înapoi. M-a pus mascaţii aceia la autobuz, am plecat înspre Bârlad de acolo”.

Iar din acea zi, nu l-au mai deranjat poliţiştii, că „mi-au zis că mi-au ieşit ca lumea analizele acelea. Am spus tot adevărul, cum s-a întâmplat, cum a picat el din căruţă, cum a sărit, eu nu m-am mai uitat în spate”.

Căruţa însă poliţia nu i-a luat-o la verificări, ca să vadă dacă dacă-s urme de sânge pe undeva. „N-au făcut nimica la căruţă”, recunoaşte Pletosu. 

În cei aproape opt ani, câţi au trecut de atunci, bărbatul a vândut şi „iapa cu năluc”, dar nu și căruţa, la care nu mai avea ce să înhame.

Ciobanul de la stână: „Dacă era mort, îl găseau câinii, mirosea în baltă”

În anchetarea oricărei dispariții există, din start, mai multe ipoteze de lucru. Prima ar fi plecarea voluntară, adică fuga de acasă a acelei persoane. Mama lui Ionuț Bulgaru spune că nici ea, nici soţul nu se certaseră cu el din cauza banilor pe viţel, iar relaţia dintre ei era una bună. 

În plus, atunci când a dispărut, Ionuț nu avea nici un act la el. Buletinul lui era „la Poliția din Pogana, că trebuia să-l schimbe. L-au oprit acolo şi nu i-a dat nicio copie, nimic. El a rămas doar cu certificatul, care acum e în casă”, spune mama.

A doua ipoteză de lucru, că persoana dispărută s-a rătăcit într-un spațiu deschis (câmp/munte), e puțin plauzibilă, pentru că Ionuț cunoştea foarte bine acea zonă, aflată chiar lângă satul lui. 

E treia ipoteză este moartea accidentală (înec, cădere de la înălţime, atac al unor animale sălbatice). În balta dintre stână şi satul Cârjoani „sunt numai porci mistreţi. Dacă s-o fi speriat şi s-o fi dus în nămol, n-a mai ieşit de acolo. Şi într-o noapte, l-or mâncat porcii…”, crede Fane morarul.

„Nu-i mort, domle”, îl contrazice ciobanul de la stâna de lângă baltă. „Dacă era mort, îl găseau câinii, mirosea în baltă. Şi dacă se ducea în baltă… Băi, mătăhăeşti (te clatini  – n.r.), şi tot nu mori. Erau porci mistreţi atunci, e adevărat. Dar, şi dacă-l mâncau, tot mai găseai ceva.”

Daniel Pletosu zice că el s-a gândit la varianta ca Ionuţ „să fi picat oare din căruță, să o fi luat-o la vale şi să se fi dus în gârlă”, dar „au căutat şi gârla, şi n-au dat de nimic”, îşi răspunde el, singur.

Varianta răpirii: reţeaua care fură oameni şi-i duce la stâne   

A patra ipoteză de lucru în anchetarea unei dispariții este răpirea acelei persoane. Pletosu mărturiseşte că „cineva mi-a zis că (Ionuţ – n.r.) a fost luat de acolo şi dus. S-o fi întors la asfalt, înapoi, l-o fi pus unul într-o maşină, l-o fi luat cu maşina, l-o fi dus pe undeva… Poliţia trebuia să-l găsească, nu?”, se miră bărbatul.

Ciobanul de la stână consideră că varianta răpirii e singura plauzibilă. Pentru că, spune el, atunci când a fost după miei în Balta Brăilei şi în Delta Dunării, a văzut acolo „oameni cu bărbile lungi până la piept, tineri, nu-i mai cunoşteai, vai de capul lor, plângeau ca copchii, mă rugau să-i iau de acolo. Am vrut să scot unul, dar mi-a fost teamă. Eu ştiu? Poates fugiţi de puşcărie, poţi să ştii pe cine iei în maşina? Numa acolo trebuie să fie! I-am zis şi lu tasu lu băietul ăsta să se ducă acolo. Dar n-au săracii putinţă…”

Ciobanul mai spune că e un taximetrist care cară oamenii din Bârlad şi-i duce la oi şi că a venit şi la el, zicându-i că-l costă 4-5 milioane de lei vechi, ca să-i aducă un argat.

Însă prin sat circulă o legendă potrivit căreia chiar ciobanul e cel care ar răpi oamenii, ca să-i bage slugi la stâne. Unii spun că „a luat de aici doi băieţi, i-a ascuns în lână şi i-a dus la munte”, iar alții că „a luat un tânăr din Bogeşti, pe care poliția l-a găsit tocmai la o stână de lângă Bucureşti”. „Spun prostii”, se apără ciobanul, „asteas oile mele”, arată el în jur, „eu alte oi nu am”.

Cum şi-a căutat Aurica Bulgaru fiul, în locul poliţiei

Şi mama lui Ionuț a crezut o vreme că e posibil ca pe fiul ei „să-l fi luat cineva de la stâna aia. Fără buletin, l-a suit beat aşa, într-o maşină, şi tai-o, l-a tot dus. No, dar nu mai iese…”, se descurajează ea. 

Spune că acum doi ani, un om dintr-un sat vecin a venit şi i-a zis că a fost la mocanii din Galaţi, la stână din Smârdan, iar „acolo e un băiat, Ionuț, care seamănă mult cu al nostru. Şi ne-am dus, dar nu era el. Era din partea asta, a Bacăului, băietanul. Dar semăna cu el exact, şi la râs, avea găuri în obraji. Şi la Brăila l-am căutat, am trecut cu bacul de patru ori, de la deal la vale, am plecat dimineaţa şi am venit tocmai seara.” 

A cincea ipoteză de lucru, care n-ar trebui să fie ultima decât în ordine cronologică, e că persoana dispărută a fost victima unui omor, ori din culpă (accident rutier urmat de ascunderea victimei), ori cu intenție. Daniel Pletosu a trecut testul poligraf, iar obiectele lui, găsite pe câmp, sunt dovada că el spune adevărul atunci când povesteşte cum sărea cu căruța pe acea mirişte. 

Prietenul dispărutului: „Dacă îl omoram eu, trebuia să-l îngrop, să am hârleţ…”

„Dan aista avea o iapă nebună”, confirmă şi mama lui Ionuț, „dacă apucai să te sui în căruţă, bine, dacă nu, îţi rupea picioarele, picai jos. E posibil să fii căzut din căruţă”, acceptă ea. 

Când se întâlneşte prin sat cu Pletosu, el n-o ocoleşte. Vorbeşte cu ea, dar „nu zice nimica. Spune că l-au dus la cercetorul de minciuni, acolo unde ţâţâie nişte butoane, şi că nu i-au găsit nimica. Dar el a fost de vină, că a spus târziu. De ce a spus tocmai luni, a treia zi, că a picat ăsta din căruţă?”, întreabă femeia, retoric.

Spune că atunci, în primele zile, când se făceau căutări, „au venit aicea tacsu şi cu măsa. Şi a dat declaraţie şi tatăl lui, că nu-i adevărat, că nu-i băietul lui vinovat. Oamenii au fost anchetaţi, dar eu ştiu ce s-a întâmplat?”

Crede că dacă Pletosu i-a făcut ceva lui Ionuţ, putea să-l ducă „prin râpele din vale”. Bărbatul ştie că prin sat sunt oameni care-l acuză pe la spate. „De unde dracu să-l omor eu?”, se apără Pletosu. „Păi, dacă îl omoram eu, trebuia să-l îngrop, să am hârleţ, să am ce…”

Singura pistă a poliţiei: „A plecat în mod voluntar de la domiciliu”

Aurica Bulgaru spune că-l visează adesea pe fiul ei. „Într-o zi l-am visat că venea acasă pe drum şi i-am zis: Ce faci, mamă? şi el mi-a zis că o duce bine. Da unde eşti? N-a răspuns.. Îl visez, că mă gândesc la el, ce să fac?”.

Ea crede „că el nu mai este deloc. Eu aşa am zis, după părerea mea. Nu mai e deloc, în sensul ista (acesta – n.r.). Atâtea zile… Uite, mergi acuma pe stradă, şi nu ştii ce poţi să păţeşti. Pleci, dar nu ştii, ori că mai vii înapoi, ori că nu mai vii. Eu aşa cred, că el nu-i viu. Că eu şi pe cei care-s morţi îi visez. În opt ani de zile, nu dădea el niciun semn de viaţă? Prindea un telefon de la cineva şi mă suna”, e convinsă mama.

Aurica Bulgaru nu ştie cine se ocupă acum de dosarul dispariţiei fiului ei. Nici ce poliţist şi nici ce post. În primele zile, când au fost căutările, pe ea au dus-o la Secţia 8 Poliție Rurală din comuna Iana. Iar de atunci, în aproape opt ani câți au trecut, nu i-a mai dat nimeni nicio veste. 

„Acuma, când am fost la Brăila, am sunat noi”, spune femeia. „Şi ne-au zis că a ieşit la pensie poliţistul din Smârdan. Când am fost acolo, ne-a promis că o să-l caute şi el pe Ionuț”. 

Aurica Bulgaru e convinsă că nimeni nu mai încearcă azi să dea de urma fiului ei. „Dacă nu l-au căutat în opt ani! Trebuia să-l caute aşa, măcar o dată, cum ne-am dus noi la Smârdan, pentru băietul cela, care semăna.”

Pe site-ul Poliției Române se spune că Ionuț Bulgaru „a plecat în mod voluntar de la domiciliu acestuia din sat Cârjoani, comuna Pogana, jud. Vaslui şi nu a mai revenit”. Prima dintre ipoteze, cea mai neverosimilă, e singura pe care merg acum polițiştii. Ei aşteaptă ca Ionuț Bulgaru să se întoarcă acasă, de bunăvoie.

Că nu mai există nicio anchetă o dovedeşte şi răspunsul primit de la Parchetul de lângă Judecătoria Bârlad care, la sesizarea poliției, ar fi trebuit să deschidă dosar pentru moarte suspectă sau pentru lipsire de libertate. „Vă comunicăm că nu am identificat în evidențele parchetului cauze penale cu numitul Bulgaru Ionuț Daniel, născut la data de 17.04.1992”, au precizat procurorii, la solicitarea Libertatea.

N.red: Dacă l-aţi văzut vreodată pe Ionuț Bulgaru sau aveţi informaţii despre dispariţia lui, vă rugăm să ne scrieţi la adresa de e-mail: adriana.popescu@ringier.ro sau pe pagina: www.facebook.com/disparuti/.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro