ComenteazăRepublica Moldova organizează duminică, 11 iulie, alegeri parlamentare anticipate, iar sondajele de opinie arată că Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), al președintei Maia Sandu, va câștiga scrutinul și va avea șansa de a forma un guvern pro-european și, cel puțin potrivit promisiunilor, reformist.
Într-un interviu pentru Libertatea, Nicu Popescu, fost ministru de externe de la Chișinău, spune că PAS are șansa de a încheia o alianță, chiar dacă nu va obține de unul singur majoritatea în Legislativ.
Vorbind despre argumentele alegătorilor, Popescu spune că vechiului clivaj de peste Prut – pro-occidentali și pro-estici – i s-a adăugat un altul, care are în centru, ca în România, lupta anticorupție. Lupta anticorupție, mai spune expertul ECFR, este, de altfel, „principala miză a politicii interne pentru Republica Moldova în următorii ani”.
Fostul ministru de externe a vorbit și despre campania electorală, observând că rolul Federației Ruse a fost unul vizibil, dar nu „mai accentuat sau mai prezent decât ce s-a mai întâmplat în istoria recentă a Republicii Moldova”.
Popescu subliniază însă temerile cu privire la experimentul AUR, care a aruncat un partid-satelit în scrutinul din Republica Moldova. „Există riscul de import al unor mesaje antioccidentale, antieuropene, antiamericane în Republica Moldova, pe filiera unionistă, în condițiile în care anterior, aceste mesaje veneau pe filiera estică, prin Partidul Comunist, prin Partidul Socialist, prin presa rusă”, spune el.
Libertatea: Ați putea să previzionați un rezultat pentru alegerile din 11 iulie? Și să comentați felul în care arată sondajele? Se pare că vom avea un parlament împărțit, în mare, în două partide. Ne îndreptăm spre un sistem bipartit?
Nicu Popescu: Nu cred că Republica Moldova se îndreaptă spre un sistem bipartit. Nu există nici tradiția, nici cultura și nici legislația care ar împinge sistemul politic într-o astfel de direcție pe termen mediu sau lung.
În ultimii ani am văzut în mai multe țări situații în care sondajele au greșit destul de mult. Și în Moldova am văzut la mai multe scrutine anterioare că sondajele nu au prezis întotdeauna rezultatul așa cum a fost. În sensul acesta, eu sunt relativ prudent cu sondajele.
Cert este că PAS este de departe cel mai popular partid. Adevărata miză a acestor alegeri este dacă PAS va avea o majoritate a sa sau va avea cea mai mare fracțiune din Parlament, dar va avea nevoie de o alianță cu o altă forță politică pentru a avea majoritatea de partea sa.
Nu m-aș aventura să fac predicții, dar dacă extrapolăm situația pe care o vedem în sondaje, probabil că putem presupune că PAS va obține aproximativ jumătate din Parlament, însă această aproximație poate însemna, după cum spuneam, ori majoritatea, ori necesitatea de a mai avea câțiva deputați care sprijină demersurile PAS.
– Îi va obține? Va fi complicat să închege o alianță, dacă nu obține din start majoritatea?
– În Moldova, alianțele întotdeauna sunt complicate, dar PAS se pliază pe așteptările cetățenilor. Vântul suflă în pânzele PAS în așa măsură încât chiar dacă PAS nu va avea o majoritate a sa, presiunea va fi destul de mare pe alte partide să facă o alianță cu el, nu împotriva lui. Dacă se vor găsi partide care au intrat în Parlament, dar care se vor alia cu foștii guvernanți, cu Partidul Socialist, atunci acel partid e ca și mort din punct de vedere politic.
O alianță cu Partidul Socialist ar fi toxică pentru alți jucători politici care eventual ar putea intra în Parlament.
Cetățenii Republicii Moldova vor o schimbare clară a paradigmei de guvernare, a modalităților de guvernare, au respins și guvernarea lui Plahotniuc, și guvernarea Partidului Socialist și, în acest sens, acum este rândul PAS să aibă încrederea din partea cetățenilor. Orice partid politic care intră în Parlament va avea o presiune publică să creeze o alianță mai degrabă cu PAS, și nu împotriva acestuia.
Moldovenii nu mai votează doar în funcție de preferințele geopolitice, ci și în funcție de lupta anticorupție
– În Republica Moldova avem această împărțire mai veche între alegătorii care se îndreaptă spre Occident și cei care se îndreaptă spre Est. S-a schimbat ceva în această paradigmă?
– Acest clivaj pro-Occident, pro-Rusia a structurat politica din mai multe țări postsovietice, inclusiv Republica Moldova, în ultimii 30 de ani. Și în Ucraina a existat acest clivaj.
Însă în ultimii ani, în Republica Moldova ne-am mai trezit cu o situație în care au existat forțe care s-au declarat pe hârtie pro-europene, dar au fost atât de corupte, încât s-au discreditat și pe ele și pentru o perioadă scurtă au subminat și încrederea față de integrarea europeană, în vreme ce au îndepărtat Republica Moldova de UE și de Occident prin metodele lor de guvernare.
Pe de o parte, aceste forțe se declarau pro-europene, dar ce făceau în Republica Moldova – jafuri masive din bugetul de stat, din companii de stat, din sistemul bancar, presiuni asupra opoziției și anularea rezultatelor alegerilor prin sistemul judecătoresc, tentativa de dizolvare a Parlamentului din 2019 – îndepărtau și izolau Republica Moldova de UE și de SUA.
Aceste realități au dus la crearea și fortificarea unui nou tip de clivaj, în care cetățenii, o bună parte, nu toți, votează nu în funcție de preferințele geopolitice ale actorilor politici, ci în funcție de modul în care aceștia se poziționează față de problema luptei cu corupția.
Au existat și forțe declarat pro-ruse care s-au discreditat atât de mult din cauza corupției, dar și a corupției comune cu partidele formal și declarativ pro-europene, și aici mă refer foarte clar la schimbul de sacoșe de bani dintre Plahotniuc și Dodon, încât atât printre alegătorii anterior pro-ruși, cât și pentru o bună parte din alegătorii pro-europeni s-a ajuns la un sentiment și o așteptare politică în care alegătorii nu mai vor să voteze exclusiv prin prisma unei alegeri geopolitice, ci în funcție de credibilitatea partidelor politice pe subiectul luptei cu corupția, reformelor, combaterii capturării statului.
Știm cât de importantă și cât de structurantă pentru politica românească a fost și este chestiunea corupției, a independenței justiției, MCV-ul. Iar societatea din Republica Moldova trece printr-un proces oarecum similar, în care necesitatea combaterii corupției, a consolidării unor instituții independente în justiție devine și ea foarte importantă pentru a determina modul în care vor să voteze cetățenii.
Eu nu vreau să spun că acest clivaj a substituit și a eliminat preferințele geopolitice. Votul geopolitic a rămas, dar la acest factor s-a mai adăugat și acest element definitoriu care este credibilitatea forțelor politice în combaterea corupției.
Aici, PAS și Maia Sandu au reușit, în special în ultimul an, să fie votați de un spectru centrist de alegători care nu neapărat sunt foarte pro-occidentali, dar nu sunt nici neapărat pro-ruși, deși mulți dintre ei sunt vorbitori de rusă, de ucraineană. Însă sunt atât de iritați și de dezamăgiți de metodele supercorupte de guvernare inclusiv ale Partidului Socialist, încât sunt gata în această fază politică să voteze pentru un partid pro-european.
Maia Sandu, la prezidențiale, a fost votată de 25% din alegătorii Republicii Moldova din diaspora din Federația Rusă. E un procent destul de înalt. Anterior, nicio forță politică de centru-dreapta pro-europeană din Moldova nu obținea un sprijin atât de important printre acei alegători.
Ce a făcut Rusia în campania electorală
– Am văzut recent articolul din Bild cu privire la planul Rusiei de a influența alegerile prezidențiale din Moldova în favoarea lui Dodon. Am văzut că Duma de Stat a adoptat, la jumătatea lunii iunie, o declarație în care acuza Ucraina și Moldova de sufocarea Transnistriei. Iar Ministerul de Externe de la Moscova a criticat ceea ce numea implicarea ambasadorilor străini în campania electorală de la Chișinău. Ați observat o implicarea mai puternică a Rusiei cu scopul de a împiedica câștigarea alegerilor de către PAS și Maia Sandu?
– În ultimii 30 de ani, acțiunile și luările de poziție ale partenerilor externi ai Republicii Moldova au avut un rol destul de important în evoluția de politică internă din Moldova, inclusiv în perioada alegerilor.
În condițiile Republicii Moldova, evident, acțiunile și politicile Federației Ruse din ultimii 30 de ani au avut impact și economic, și politic. Evident, putem evoca și războiul din Transnistria, și prezența militară ilegală rusă pe teritoriul R. Moldova în regiunea transnistreană. Și embargourile impuse exporturilor moldovenești, inclusiv asupra vinurilor, care evident au avut un impact economic și politic acum un deceniu si ceva, când au fost aplicate.
Raportat la această istorie de 30 de ani de interacțiuni relativ tensionate cu Federația Rusă, eu nu aș putea spune că în această campanie, rolul Federației Ruse nu este vizibil, dar nu aș spune că este mai accentuat sau mai prezent decât ce s-a mai întâmplat în istoria recentă a Republicii Moldova.
Da, au fost declarații, și de la Ministerul de Externe, și din partea Dumei. Presa rusă, ca de obicei, are preferințe și linii de atac foarte clare, în politica moldovenească, presa rusă joacă în mod tradițional și ea un rol de vârf de lance, inclusiv în perioade electorale.
Știm de la fostul președinte Dodon că dumnealui spunea că primește bani lichizi de la Federația Rusă.
Raportat la toate aceste lucruri din ultimii 30 de ani, despre care s-a vorbit, eu nu sunt, pe de o parte, nici surprins de aceste declarații menționate, dar, în același timp, nu cred că putem vorbi despre o activitate crescândă a Rusiei comparativ cu situația de acum doi ani sau trei ani ori zece ani. Gradul de interes față de procesele politice din Moldova rămâne relativ constant.
Efectul AUR în Republica Moldova: „Există riscul de import al unor mesaje antioccidentale pe filiera unionistă”
– Ce părere aveți despre experimentul AUR în campania electorală din Republica Moldova? A avut un mesaj unionist, un discurs vehement, membrii lui au fost implicați în unele incidente. Am văzut comentarii care sugerau că efectul AUR este acela de a genera o mobilizare a alegătorilor pro-socialiști. Cum vedeți acest rol al unui partid-satelit al partidului AUR din România? Este unul inedit?
– Întotdeauna, segmentul declarat unionist din Republica Moldova a avut relații destul de apropiate cu forțe politice din România. Deci în sensul acesta, faptul că acum avem o situație în care un partid cu aceeași denumire este sau a fost prezent în ambele campanii este parțial o situație inedită, dar nu chiar absolut inedită, pentru că forțele politice unioniste întotdeauna și-au coordonat acțiunile cu parteneri politici de la București.
Un lucru vizibil pe segmentul unionist din Republica Moldova este această incapacitate a forțelor unioniste de a se organiza, de a se coagula, de a vorbi cu o singură voce. Și vedem foarte frecvent că în sondaje, ideea unionistă este deseori mai populară decât partidele care vorbesc de pe poziții unioniste, posibil din cauza acestor clivaje și certuri interne pe acest segment.
La fel, tradițional, nu este un lucru nou că activismul excesiv pe segmentul ăsta deseori motivează mulți alegători de pe segmentul rus de pe extrema stângă, care se simt amenințați și sunt prezenți la vot. Dar și invers, situația este la fel de adevărată. De exemplu, fostul președinte Dodon, în momentul în care a atacat diaspora, a motivat-o să fie mai prezentă la vot decât se preconiza.
Evident, ceea ce mă preocupă pe mine, personal, iar aici asistăm la o situație fără precedent pe segmentul unionist, este că, tradițional, segmentul acesta din Republica Moldova era nucleul dur al forțelor pro-europene, pro-euroatlantice.
Întotdeauna era absolut logic să existe un semn de egalitate între dorința de apropiere de România, dorința de unire și parcursul pro-european al Republicii Moldova, exista această noțiune de egalitate între demersul de europenizare a Republicii Moldova și apropierea de România.
Acum, odată cu intrarea AUR în forță în politica internă din România, apare o întrebare, și mă refer la mesajul antieuropean al AUR în România. Întrebarea este: care vor fi repercusiunile acestui unionism antieuropean asupra modului în care evoluează segmentul unionist din Republica Moldova?
Există riscul de import al unor mesaje antioccidentale, antieuropene, antiamericane în Republica Moldova pe filiera unionistă, în condițiile în care anterior, aceste mesaje veneau pe filiera estică, prin Partidul Comunist, prin Partidul Socialist, prin presa rusă.
Acum, există această nouă preocupare și chiar temere că o bună parte din segmentul unionist va fi supus acestor mesaje antioccidentale periculoase, care în condițiile Republicii Moldova vor slăbi și atractivitatea Europei și nu vor servi deloc obiectivului de apropiere a Moldovei de Europa și de România într-o ultimă instanță.
Plahotniuc ar fi fost „un lider inacceptabil pentru societatea românească”
– Ați enumerat o serie de lideri așa-ziși pro-occidentali care au avut o influență mai degrabă negativă în Republica Moldova și știm că România i-a și sprijinit pe unii dintre aceștia. Vorbim acum despre Vladimir Plahotniuc. Nu au fost puțini comentatori din Moldova și din România care au spus că deseori Bucureștiul a greșit în relația cu Moldova. Voiam să vă întreb, prin urmare, ce credeți că ar trebui să facă România în viitor pentru Republica Moldova. Cum ar trebui să arate politica externă a României pentru a susține Chișinăul.
– Este absolut clar că interesul major, strategic și istoric al României este ca Republica Moldova să fie conectată la spațiul european – valoric, economic, infrastructural, energetic.
În momentul în care o țară ca România încearcă, precum orice altă țară – Germania, Lituania – să își promoveze politica externă față de un stat terț precum Republica Moldova, întrebarea-cheie pe care este logic să și-o pună este ce acțiuni vor duce la conectarea partenerului extern la spațiul european. Și cred că acest tip de test ar putea să fie un fel de busolă, inclusiv pe viitor.
Și din evoluțiile politice din România din ultimele trei decenii știm că integrarea europeană nu se face doar prin declarații. Apropierea de UE presupune acțiuni concrete. Dificile, dureroase, dar dorite de societatea unor state ca România sau Republica Moldova.
Și în acest sens, singura modalitate de a ancora Republica Moldova în Europa este prin acțiuni, și nu prin declarații. Asta este principala prismă prin care eu aș privi evoluțiile politice din Republica Moldova: ce fac unii actori politici sau alții pentru a apropia sau a îndepărta Republica Moldova de spațiul european, inclusiv de România.
Acest test a fost picat de nenumărate ori de Plahotniuc, un lider politic care ar fi fost complet inacceptabil pentru societatea românească, pentru clasa politică românească, pentru că în România știm bine cât de dificilă și cât de aprigă este această luptă, accelerată acum vreo 15 ani, în ajunul aderării la UE, dar deocamdată nefinalizată, de consolidare a unei clase politice și a unei justiții independente, care guvernează țara mai bine decât era ea guvernată în anii 90.
Și în acest sens, exact aceeași logică informează și influențează inclusiv evoluțiile politice de la Chișinău. Și în acest sens, din nou nu trebuie să reinventezi roata. Toți știm foarte bine că viitorul european al României poate fi asigurat de justiția independentă, de forțe politice mai puțin corupte și aceeași metodă este valabilă și pentru Republica Moldova. Nu prin oameni care fac declarații frumoase, dar în realitate împing Moldova în izolare internațională și deconectare față de Europa.
Ca să ai un stat funcțional, un stat care nu este ușor subminat din exterior, ai nevoie de justiție independentă, dar și de instituții necorupte, de poliție, armată necoruptă, sector al securității necorupt.
Or, aceste lucruri, din nou, nu le poți realiza prin faptul că niște lobby-ști de la Washington sau Bruxelles îți formulează niște articole de presă și comentarii în capitalele unor state NATO. Aceste lucruri trebuie livrate prin reforme la Chișinău. Și aici este destul de ușor să îți dai seama care sunt acele forțe politice de la Chișinău care într-adevăr încearcă să transforme Moldova într-un stat funcțional european și acelea care spun că vor să aducă Moldova mai aproape de Occident, dar guvernează prin metode central-asiatice.
„Lupta cu corupția este principala miză a politicii interne pentru Republica Moldova în următorii ani”
– Vorbind despre corupție, este posibil să îmi fi răspuns la următoarea întrebare. Cum ați sintetiza mizele principale ale alegerilor?
– Da, este în fond lupta cu corupția. Acum vreo zece ani, Republica Moldova era pe locul 80-90 la indicele de percepție a corupției publicat anual de Transparency International. Înțeleg că nu este un indicator foarte ferm, dar este totuși un indicator. Acum, în ultimii ani, Moldova a coborât pe locul 120-125.
Deci, în ultimii 10 ani, cetățenii Republicii Moldova cred că situația cu corupția s-a agravat major. State ca Armenia, Georgia sunt pe locuri ceva mai bune și la indicele de percepție a corupției, și la alți indicatori – costul afacerilor.
Pe toate aceste domenii, situația din Republica Moldova s-a înrăutățit. Situația este urgentă și catastrofală. Republica Moldova, anterior, spera să fie comparată cu state precum Albania, Armenia, Georgia. Era în aceeași categorie. Acum, Moldova este într-o categorie net inferioară acestor state.
Iată de ce lupta cu corupția este principala miză a politicii interne pentru Republica Moldova în următorii ani. Și, evident, din perspectiva forțelor pro-europene și pro-reformă din Moldova, combaterea corupției este singura modalitate de a fortifica statul, de a-l aduce și de a-l integra în UE și de a-l apropia de UE, inclusiv de România.
Dar la fel de important este că acest mesaj anticorupție este convingător și pentru cetățenii Republicii Moldova care nu au neapărat preferințe geopolitice ferme sau care nu sunt neapărat pro-occidentale.
Un pod vechi de aproape 140 de ani între România și Republica Moldova
– În asta constă și noul contract social de care ar fi nevoie în Republica Moldova, așa cum ați scris recent într-un articol publicat pe blogul German Marshall Fund?
– Evident. Toată această conectare a Moldovei la spațiul european nu trebuie să rămână abstractă. Podul de flori a fost un moment de elan identitar foarte important, dar dacă pe lângă podurile de flori nu mai construiești și poduri de infrastructură, elanurile psihologice morale și identitare nu vor dura foarte mult.
De aceea, a doua miză din următorii ani este ca prin lupta cu corupția și fortificarea instituțiilor, Republica Moldova să poată atrage mai mulți investitori străini și să creeze locuri de muncă, dar să creeze noi infrastructuri care să lege țara de Europa, cu și prin România.
Proiecte concrete absolut necesare sunt mai multe poduri rutiere, poduri noi feroviare, interconectări electrice. Deja avem acest gazoduct care conectează Moldova la piața de gaz europeană și românească, dar acest lucru trebuie multiplicat în orice domeniu de activitate economică, de la sistemul bancar la sistemul de rețele electrice, la rețeaua feroviară, la cea de drumuri.
Este simpatic faptul că principalul pod feroviar care leagă cele două țări și pe care circulă trenurile Chișinău-București a fost construit acum vreo 140 de ani, după proiectul lui Gustave Eiffel, dar eu cred că Republica Moldova și România merită o infrastructură mai modernă, mai rapidă, mai recentă. Atât în rețelele feroviare, cât și în alte domenii.
Alte țări precum Serbia și Ungaria pot discuta despre construcția unui tren rapid, care ar lega Belgradul și Budapesta – că o fi finanțat acest tren de chinezi sau nu, deja este alt subiect. Dar pentru mine este surprinzător că și societatea românească, și cea din Republica Moldova continuă bine mersi să se gândească la infrastructura comună prin prisma acestui pod construit acum peste 100 de ani și nu se pune mult mai ferm necesitatea unei infrastructuri moderne, rapide, inclusiv trenuri rapide, autostrăzi directe între Chișinău și București.
– Luați în calcul o eventuală întoarcere la Chișinău pentru a intra în guvern, în cazul în care vi se solicită acest lucru și în cazul în care vom avea un guvern reformist?
– Discuțiile de acest gen nu își au rostul înaintea rezultatelor. Răspunsul este: vom vedea.