MOMENT DE ȘOC LA CANNES: Cineasta Justine Triet l-a atacat pe Macron cu trofeul în brațe: „Țara a fost traversată de o contestare puternică și unanimă a reformei pensiilor, care a fost negată și reprimată într-o manieră șocantă”

Festivalul de la Cannes s-a terminat cu o victorie feminină și cu o victorie franceză, Justine Triet a devenit a treia femeie care ia trofeul după Jane Campion (care l-a primit totuși ex-aequo pentru „The Piano” în 1993) și Julia Ducournau (în 2021 pentru „Titane”). Triet a adus Franței al 10-lea Palme d’or.  

Țara-gazdă a mai produs filmul premiat pentru regie –„The Pot-au-feu” / „La passion de Dodin Bouffant” de Trân Anh Hùng, și a coprodus filmul care a luat Premiul de interpretare feminină – „About Dry Grasses”, de Nuri Bilge Ceylan, pentru care a fost premiată actrița turcă Merve Dizdar.

„Dominație în toate sferele societății”

Primind trofeul, Justine Triet a făcut declarații politice incendiare: „În acest an, țara a fost traversată de o contestare istorică extrem de puternică și unanimă a reformei pensiilor. Această contestare a fost negată și reprimată într-o manieră șocantă. (…) Această schemă a puterii dominatoare din ce în ce mai lipsită de complexe se răsfrânge în toate sferele societății, iar cinemaul nu scapă”.

Triet a acuzat apoi „guvernul neo-liberal” al președintelui Emmanuel Macron că apără „comercializarea culturii” pe cheltuiala „excepției culturale franceze, fără de care nu aș fi azi în fața voastră”.

Săptămâna trecută, au fost mai multe proteste la Cannes față de legea pensiilor, unele chiar violente, însă înainte de festival autoritățile locale au interzis manifestațiile în perimetrul din jurul Palatului Festivalului, pe Croazetă și în alte locuri din centrul orașului.

„L’anatomie d’une chute” – Un film despre puterea în cuplu

Filmul lui Justine Triet nu face politică decât în măsura în care vorbește despre lupta pentru putere din interiorul unui cuplu. Mare parte din film e ocupată de procesul la care o scriitoare de succes e acuzată că și-a ucis soțul, dar pentru Triet nu e important dacă a fost omucidere sau sinucidere, ci cum s-a ajuns acolo. 

Orice palmares reflectă gusturile juriului, iar restul lumii, care n-a avut acces în bucătăria acestuia, nu poate decât presupune că bătălia pentru trofeu s-a dat între „Anatomy of a Fall” / „L’anatomie d’une chute”, de Justine Triet, și „The Zone of Interest”, dar că președintele juriului, Ruben Östlund, și-a impus filmul favorit, astfel că filmul lui Jonathan Glazer s-a mulțumit cu al doilea premiu, Grand Prix. 

Cu câteva ore mai devreme „The Zone of Interest” luase și Premiul FIPRESCI, oferit de Federația Internațională a Criticilor de Film.

Personajul din filmul lui Nuri Bilge Ceylan, victima unui atac terorist

Cum filmul care ia trofeul nu mai are voie să ia alt premiu, actrița germană Sandra Hüller, fără de care „Anatomy of a Fall” n-ar fi funcționat atât de bine, a fost scoasă probabil de la Premiul de interpretare feminină, iar Merve Dizdar, care are rol secundar în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, a intrat în cărți. Asta poate și pentru că interpretează o profesoară din Anatolia care și-a pierdut un picior după un atac terorist și, spre deosebire de bărbații din jur, e singurul personaj care luptă pentru ceva.

Merve Dizdar a spus pe scenă că nu a trebuit să se pregătească mult pentru rol pentru că s-a născut într-un loc unde e greu să fii femeie și a dedicat premiul „tuturor femeilor care luptă să existe în lume și să își păstreze speranța”.

Două premii pentru cinematografia japoneză

Premiul pentru cel mai bun actor s-a dus la Koji Yakusho pentru rolul din „Perfect Days”, de Wim Wenders. Interpretarea respectatului actor japonez e cel mai bun lucru în acest film liniștit și puțin snob despre un bărbat care ziua curăță toalete publice și face poze copacilor, iar noaptea citește Faulkner. 

Koji Yakusho joacă un fel de alter ego al lui Wenders, care a apărut la Cannes cu o mustață la fel cu cea a personajului.

Japonia a mai luat un premiu, cel de scenariu, pentru „Monster” de Hirokazu Kore-Eda, un film care prezintă din unghiurile mai multor personaje dificultatea a doi băieți care se plac de a-și asuma sentimentele pentru că se tem să nu devină ținta bullyingului.

Filmul cu Juliette Binoche, pe primul loc la regie

Premierea franco-vietnamezului Trân Anh Hùng la regie a fost o surpriză pentru că nimeni nu știa dacă Östlund (care și-a îndopat bogătașii și i-a pus apoi să deverseze în filmul cu care a luat trofeul în 2022, „Triunghiul tristeții”) ar putea gusta rafinamentul unui film de epocă în care mai mult se gătește și se mănâncă decât se joacă. 

Favoritul criticilor, „Fallen Leaves”, de Aki Kaurismäki, a luat doar Premiul Juriului. Finlandezul nici nu s-a mai întors la Cannes, și-a trimis doar actorii să ia premiul și să citească un scurt mesaj care se termina cu îndemnul: „Twist and shout!” 

Spre deosebire de edițiile trecute, nu s-a dat niciun premiu ex-aequo în Competiție, această decizie fiind la latitudinea juriului. Și n-a intrat niciun film african în palmares, dar „Four Daughters” de Kaouther Ben Hania a luat ex-aequo Premiul Golden Eye pentru film documentar. 

O ediție cu filme bune

Veteranii Ken Loach și Marco Bellocchio au plecat cu mâinile goale. Niciuna dintre cele trei producții italiene din Competiție n-a luat ceva. Nici măcar „La Chimera”, de Alice Rohrwacher, care fusese proiectat în ultima zi a festivalului și cu cronici foarte bune.

Ceremonia de premiere, desfășurată pe pilot automat și cu multe fețe obosite și/sau supărate, la care până și prezența legendarului cineast Roger Corman (transportat cu dificultate din SUA la cei 97 de ani ai săi) a părut bifată, a pus punct unei ediții cu filme foarte bune. 

A fost și primul an când am aflat că există o piață neagră pentru bilete și invitații la petreceri. O depeșă AFP spunea zilele trecute că cineva vindea un bilet la premiera mondială a noului „Indiana Jones” cu 2 000 de euro, iar altcineva avea o invitație la un party unde era anunțat și Leonardo DiCaprio, pe care dorea 20 000 de euro.

PALMARESUL COMPETIȚIEI:

Palme d’or:
„Anatomy of a Fall” (Franța) de Justine Triet

Grand Prix:
„The Zone of Interest” (SUA, Marea Britanie, Polonia) de Jonathan Glazer

Cel mai bun regizor:
Tran Anh Hung pentru „The Pot-au-Feu” (Franța)

Cea mai buna actriță:
Merve Dizdar pentru „About Dry Grasses” (Turcia, Franța, Germania, Suedia) de Nuri Bilge Ceylan

Cel mai bun actor: 
Koji Yakusho pentru „Perfect Days” (Japonia, Germania) de Wim Wenders

Cel mai bun scenariu:
Sakamoto Yuji pentru „Monster” (Japonia) de Hirokazu Kore-Eda

Premiul Juriului:
„Fallen Leaves” (Finlanda, Germania) de Aki Kaurismäki

Premiul Caméra d’or pentru film de debut:
„Inside the Yellow Cocoon Shell” (Vietnam, Franța, Singapore) de Thien An Pham

Palme d’or pentru scurtmetraj:
„27” (Ungaria, Franța) de Flóra Anna Buda

Mențiune Specială scurtmetraj: 
„Fár” (Islanda) de Gunnur Martinsdóttir Schlütter

Vineri seară, juriul secțiunii Un Certain Regard, condus de actorul american John C. Reilly, a anunțat următoarele premii: 

Premiul Un Certain Regard Prize:
„How to Have Sex” (Grecia, Marea Britanie) de Molly Manning Walker 

New Voice Prize:
„Omen” (Belgia, Congo, Olanda, Germania, Africa de Sud) de Baloji

Ensemble Prize:
„The Buriti Flower” (Portugalia, Brazilia) de João Salaviza, Renée Nader Messora

Freedom Prize:
„Goodbye Julia” (Sudan, Suedia, Germania, Arabia Saudită, Franța, Egipt) de Mohamed Kordofani

Premiul de regie:
Asmae El Moudir pentru „The Mother of All Lies” (Maroc, Egipt, Arabia Saudită, Qatar)

Premiul Juriului:
„Hounds” (Franța) de Kamal Lazraq

La Cinef:

First Prize:
„Norwegian Offspring” (Danemarca)  de Marlene Emilie Lyngstad

Second Prize:
„Hole” (Coreea de Sud) de Hwang Hyein

Third Prize:
„Moon” (Maroc) de Zineb Wakrim

Premiul de Documentar Golden Eye – The Year of the Documentary ex æquo:
„Four Daughters” (Franța, Arabia Saudită, Germania, Tunisia) de Kaouther Ben Hani
„The Mother of All Lies” (Maroc, Egipt, Arabia Saudită, Qatar) de Asmae El Moudir

Premiul CST:

Johnnie Burn, Sound Designer și Chief Sound Editor la „The Zone of Interest” de Jonathan Glazer 

CST Young Technician Prize:
Anne-Sophie Delseries, head set designer la „Marguerite’s Theorem” (Franța, Elveția) de Anna Novion

Premiile FIPRESCI:

Competiție:
„The Zone of Interest” de Jonathan Glazer

Un Certain Regard:
„The Settlers” (Argentina, Chile, Marea Britanie, Taiwan, Germania, Suedia, Franța, Danemarca) de Felipe Gálvez Haberle

Semaine de la Critique:
„Power Alley” (Brazilia, Franța, Uruguay) de Lillah Halla

Premiile Juriului Ecumenic:

Premiul Juriului Ecumenic: 
„Perfect Days”  de Wim Wenders 

Mențiune Specială: 
„The Old Oak” (Marea Britanie, Franța, Belgia) de Ken Loach

Urmărește-ne pe Google News