Momentul curateniei

Moartea maicutei crucificate este rezultatul a 15 ani de frenezie religioasa exacerbata, permisa de autoritatile care s-au temut sa impuna noi reguli sau sa ceara macar respectarea celor existente. Speriate nu de pronia divina, ci mai mult de eventualele acuzatii de terorism, administratiile centrale si locale au inchis ochii si au permis desfasurarea oricarei activitati avand conotatii religioase. Bisericile au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Construite pe foste spatii verzi, in parcuri sau intre blocuri, multe dintre ele nu au nici un fel de autorizatie. Nici macar de la pompieri, desi multe din ele sunt din lemn.
Activitatea monahala s-a desfasurat la fel de haotic. Au aparut manastiri-spital, manastiri-refugiu si chiar manastiri-de ras. Ultima de genul celei de la Tanacu, unde, paradoxal, exista un grup de maicute pastorite nu de o stareta, asa cum cere randuiala bisericeasca, ci de un barbat cu statut duhovnicesc incert. Parca il si vad punandu-le patrafirul pe cap si calculand pretul grabnicei iertari de pacate, cu pioasa teama de a nu-i iesi vreun rezultat cu zecimale. si mai mult, se facea acolo si exorcizare, desi nu este o practica ortodoxa.
Demonul de fapt nu era in trupul maicutei sacrificate. Era in mintea si in faptele asa zisului preot Daniel si in capul celor care au permis aparitia peste noapte a acelei manastiri. Aceasta tragedie ar trebui sa trezeasca la realitate atat autoritatile laice, cat si cele bisericesti. S-a facut curatenie in Politie, in Armata, se face si in viata politica, este momentul sa se dea cu maturoiul si in curtea Bisericii. Prea mult gunoi s-a strans in 15 ani sub presul tacerii. Este momentul pentru curatenie.

Urmărește-ne pe Google News