„Puterea lui Shinzo Abe a fost că avea o viziune ambițioasă, pe termen lung, pentru Japonia și poziția sa globală”, scria Shihoko Goto, expertă în politica regiunii indo-pacifice, în august 2020, după ce Shinzo Abe a demisionat din funcția de premier al Japoniei după opt ani, invocând probleme de sănătate.
Shinzo Abe, care avea 67 de ani, a ocupat pentru prima dată poziția de prim-ministru între 2006 și 2007. În 2012, a revenit în funcție cu promisiunea că va repara economia și va schimba Constituția pentru a permite țării să aibă o armată cu drepturi depline.
Cotidianul american The New York Times și Wilson Center au analizat moștenirea pe care Shinzo Abe o lasă Japoniei, dar și obiectivele neîndeplinite.
Shinzo Abe, în fața provocărilor externe
Abe a fost unul dintre cei mai importanți prim-miniștri ai Japoniei după cel de-Al Doilea Război Mondial, notează Wilson Center. Sub conducerea sa, Japonia și-a asumat rolul de lider geopolitic în Asia de Est și a rezistat provocărilor strategice uriașe, inclusiv presiunii intense din partea Chinei și amenințării tot mai mari din partea Coreei de Nord.
În timpul mandatului său, Abe a încurajat o discuție despre ideea ca Japonia să aibă capacitatea de a ataca bazele armate de pe teritoriul inamic în cazul unui atac iminent.
Deși a încercat să îmbunătățească relațiile cu China și Coreea de Sud, unde rănile lăsate de acțiunile Japoniei din Al Doilea Război Mondial nu s-au vindecat, Abe a reușit să-și enerveze ambii vecini. În 2013, premierul japonez a vizitat Altarul Yasukuni din Tokyo, văzut de Beijing și Seul ca un simbol al militarismului trecut al Japoniei. Deși nu a mai vizitat a doua oară monumentul, relațiile cu Coreea de Sud au atins un nivel de tensiune nemaivăzut în ultimele decenii, notează New York Times.
Pe de altă parte, după ani de relații reci cu China, Abe a încercat să pășească într-o nouă eră. În 2018, s-a întâlnit cu liderul chinez Xi Jinping, marcând prima vizită la Beijing a unui prim-ministru japonez în șapte ani.
De-a lungul mandatului său ca prim-ministru, Abe a fost un susținător ferm al întăririi alianței Japoniei cu Statele Unite. Drept urmare, a fost unul dintre puținii lideri mondiali care au menținut o relație strânsă cu președintele Donald Trump, discutând la telefon și jucând golf în mod regulat.
Abe s-a dovedit a fi unul dintre cei mai eficienți manageri ai relației cu președintele Trump și nu a permis niciodată ca o critică din partea liderului american să afecteze cea mai importantă relație a Japoniei, scrie Wilson Center.
Ce a făcut Shinzo Abe în politica internă
Pe frontul intern, Abe a adus stabilitate politică, fapt ce a permis Japoniei să se concentreze pe o strategie de lungă durată privind redresarea economică și securitatea militară.
Abe și-a dedicat o bună parte din mandatul său încercând să elimine clauza pacifistă din Constituția Japoniei, care a fost impusă de Statele Unite după victoria din Al Doilea Război Mondial.
Constituția Japoniei interzice utilizarea forței în conflictele internaționale și impune o politică strict defensivă. Japonia are o armată și forțe marine și aeriene moderne și bine echipate, care lucrează îndeaproape cu Statele Unite.
În 2015, după proteste publice uriașe și o luptă aprigă cu politicienii din opoziție, Abe a promulgat legislația care autoriza misiunile de luptă în străinătate alături de trupele aliate în numele „autoapărării colective”.
În cele din urmă, obiectivul său de a „normaliza” armata Japoniei a eșuat, deoarece Abe s-a dovedit incapabil să convingă publicul japonez.
Shinzo Abe a fost, probabil, cel mai polarizant și complex politician din istoria recentă a Japoniei. „A fost cea mai importantă figură politică a Japoniei din ultimele două decenii”, a declarat pentru AP politologul David Leheny. „A vrut ca Japonia să fie respectată pe scena globală. Și a mai vrut ca Japonia să nu mai fie nevoită să-și ceară iertare din nou și din nou pentru Al Doilea Război Mondial.”
Popularitatea lui Shinzo Abe a avut de suferit în 2020, din cauza modului în care a gestionat pandemia de COVID-19. A întârziat să închidă granițele Japoniei, să instaureze starea de urgență și să îndemne cetățenii la prudență. Cu toate acestea, rata mortalității în Japonia a rămas mult sub cea a multor alte națiuni dezvoltate.
Politica economică
Cea mai durabilă moștenire a lui Abe este reprezentată de o serie de politici care au revigorat creșterea economică a Japoniei. Una dintre ele este programul „Abenomics”, care a fost menit să lupte împotriva amenințărilor deflației și a forței de muncă îmbătrânitecare a fost menit să lupte împotriva amenințărilor deflației și a forței de muncă îmbătrânite prin stimulente fiscale, relaxare monetară și reforme structurale.
Însă cel mai mult a ajutat economia politica lui comercială, în special efortul depus pentru ca Japonia să devină membru al acordului de Parteneriat Trans-Pacific.
În primii ani ai mandatului său, Abe a reușit să scoată economia din impas. Dar creșterea economică a fost afectată de războiul comercial dintre China și Statele Unite din 2019. A primit o nouă lovitură în 2020, când pandemia a provocat cea mai mare criză postbelică a țării.
Un factor-cheie în platforma economică a lui Abe a fost efortul de a promova rolul femeilor în societate. Fostul premier japonez susținea că creșterea participării acestora la forța de muncă ar ajuta la contrabalansarea unei populații în scădere și îmbătrânite. Dar unele dintre primele promisiuni ale agendei sale „Womenomics” – cum ar fi creșterea drastică a numărului de femei în funcții de conducere și în guvern – nu s-au împlinit niciodată.