ComenteazăÎn Germania, 65% din populație e complet imunizată contra SARS‑CoV‑2, iar al patrulea val al pandemiei a avut până în prezent o evoluție mai puțin dramatică decât se preconiza, rata de infectare scăzând chiar pe parcursul ultimei luni.
În România, unde proporția celor vaccinați și nevaccinați e aproximativ inversă față de Germania, tensiunile dintre cele două grupuri se fac, de asemenea, simțite.
Concluziile cercetătorilor sunt foarte clare în această privință: resentimentele sunt contraproductive pentru eforturile de convingere.
În cadrul studiului realizat la Centrul de studii economice în domeniul sănătății (Hamburg Center for Health Economics) din cadrul Universității Hamburg au fost intervievați încă de la începutul pandemiei, la interval de aproximativ două luni, cetățeni din opt țări europene, printre care și aproximativ o mie de adulți din Germania. Primul sondaj a avut loc în aprilie 2020, iar ultimul, în perioada 7-21 septembrie.
Rezultatele publicate arată cum s-au schimbat atitudinile față de vaccinare de-a lungul timpului și oferă mai multe detalii despre cei care refuză încă să se imunizeze. Iată și cele mai importante concluzii:
S-a ajuns deja la mulți sceptici, mulți sunt încă indeciși
În Germania, stagnarea campaniei de vaccinare este un subiect foarte discutat și prezent pe agenda publică. Printre multele voci critice, studiul aduce o veste bună: în cadrul ultimului sondaj, doar 13% dintre adulții chestionați au afirmat că refuză vaccinarea, iar 5% sunt indeciși.
Jonas Schreyögg, directorul științific al centrului de cercetare din Hamburg, este convins că mulți dintre cei nevaccinați sunt încă deschiși la dialog.
„A existat încă de la început un grup care refuza totul. Aș estima însă că acesta cuprinde doar cinci până la opt la sută din populație”, spune economistul specializat în politici de sănătate. Pentru a ajunge la restul, cheia e modul de abordare. Potrivit studiului, azi sunt necesare mijloace diferite față de acum câteva luni.
Nivelul de educație nu mai joacă niciun rol în profilul celor care refuză vaccinarea
La începutul pandemiei, persoanele cu un nivel de educație mai scăzut erau mai reticente față de vaccinare, dar în prezent aceste diferențe au dispărut, ceea ce poate fi interpretat și ca dovadă a eficienței campaniilor de informare derulate de guvern.
„Există și în Germania mulți oameni care nu citesc ziarul și nu urmăresc știrile”, spune Schreyögg.
Pentru a-i convinge, nu e suficient să înființezi un centru de vaccinare. În aceste cazuri, vedem cel mai probabil efectul campaniilor în care asistenții sociali au mers direct în comunități și au oferit informații în diferite limbi.
Schreyögg:
Un alt grup în care dorința de vaccinare a crescut în ultimele luni sunt femeile. În cel mai recent sondaj, 12% dintre femei și 10% dintre bărbați au spus că refuză vaccinarea. Acum un an, în septembrie 2020, 20% dintre femei și 14% dintre bărbați făceau această afirmație.
„Femeile au fost întotdeauna mai sceptice decât bărbații”, observă Schreyögg. „Dar această diferență s-a redus semnificativ. O vreme, mulți dintre cei care nu doreau să se imunizeze își bazau decizia pe miturile legate de vaccinare, de exemplu teama de infertilitate. Între timp, s-a ajuns la mulți dintre ei și li s-au putut oferi lămuririle necesare”.
„Ce nu s-a schimbat e că cetățenii care se informează mai mult în privința pandemiei și au încredere în datele oferite de guvern și ministere sunt mai dornici să se vaccineze”, mai spune specialistul.
Prea multă presiune dăunează, riscând să amplifice atitudinea de respingere
Cercetătorii din Hamburg i-au întrebat pe toți cei care refuză vaccinul și care sunt motivele lor.
- 74% au declarat că au încă îndoieli cu privire la siguranța vaccinului
- 67% au mărturisit că se simt supuși la prea multă presiune din partea politicienilor sau a societății
- Ceva mai puțini, și anume 61%, au spus că nu vor să sprijine goana după profit a producătorilor globali de vaccin.
Schreyögg adaugă la această listă și un alt motiv, la care a ajuns pe cale indirectă: „încăpățânarea”, care poate fi chiar accentuată de înăsprirea regulilor.
„Când sunt întrebați dacă anumite reglementări le pot influența decizia, cei mai mulți răspund acum negativ”, spune expertul. Printre schimbările menționate în studiu se numără plata testelor COVID (care nu vor mai fi gratuite începând cu data de 11 octombrie în Germania) și limitarea accesului în baruri, restaurante și săli de spectacole.
Conform datelor colectate, majoritatea celor care refuză vaccinul sunt dispuși mai degrabă să renunțe la locul de muncă decât să accepte să se vaccineze – cel puțin în teorie. Schreyögg e convins că alte măsuri, mai puțin drastice, au șanse mari să fie convingătoare. „Cred că asta nu poate fi decât realmente ultima soluție”, spune el.
În Statele Unite, compania United Airlines a anunțat recent că va concedia aproape 600 de angajați care nu au furnizat dovada că sunt vaccinați.
Ce funcționează? Mai multe emoții, mai multe vedete
„Eforturile de informare pe cale rațională, de exemplu sub formă de broșuri care explică siguranța vaccinurilor, sunt importante”, spune Schreyögg.
„Dar în prezent, ipoteza noastră este că aproximativ jumătate dintre cei care nu sunt vaccinați nu sunt receptivi la astfel de informații. Acest grup are un comportament diferit de căutare a informațiilor”. Concluzia se bazează și pe un test de personalitate pe care participanții l-au făcut în cadrul studiului.
Pentru a ajunge totuși la acest grup, Schreyögg recomandă o comunicare bazată pe emoții – de exemplu, prin intermediul vedetelor. O personalitate potrivită pentru un astfel de mesaj este, în opinia specialistului, moderatorul și jurnalistul Günther Jauch, unul dintre cei mai apreciați oameni de televiziune din Germania, care prezintă, printre altele, varianta germană a emisiunii „Vrei să fii milionar?” de 22 de ani.
„Dacă Günther Jauch ar spune, de exemplu: «Mă îngrijorează faptul că atât de mulți oameni suferă de Long COVID. Ați văzut cum se simt cei afectați?», acesta ar fi un mesaj emoțional care ar avea șansa de a ajunge și la oameni care nu pot fi abordați prin canalele de comunicare obișnuite”, e de părere Schreyögg.
Emoțiile sunt și unul dintre motivele pentru care Schreyögg consideră că experiența unui al patrulea val va crește și mai mult disponibilitatea de vaccinare.
„Experiența personală joacă un rol major”, spune cercetătorul. „Când oamenii ne spun că ei sau prietenii apropiați și rudele au avut COVID, acest lucru le influențează în mod clar decizia. Un nou val ar putea fi evitat. Dar cred că ar putea să convingă o parte din populație, poate cinci la sută”.
Un caz special: vaccinarea copiilor
Vaccinarea copiilor e un caz special. Comisia Permanentă de Vaccinare din cadrul institutului Robert Koch recomandă vaccinarea copiilor cu vârste peste 12 ani, încă de la jumătatea lunii august, dar conform datelor furnizate de studiu, doar 60% dintre părinți intenționează să își vaccineze copiii, în timp ce 13% sunt indeciși.
„Mulți părinți care nu doreau să își vaccineze copiii ne-au spus că așteaptă mai multe dovezi științifice pentru a o face”, spune Schreyögg.
E posibil și ca mulți dintre ei să amâne luarea unei decizii pentru că vor să vadă mai întâi cum evoluează pandemia. Mai mult de 18% au spus că își vor vaccina copilul dacă riscul de infecție crește. Și în această direcție, al patrulea val ar putea influența disponibilitatea de vaccinare, e de părere Schreyögg.