Autorităţile judeţene şi locale au anunţat, ani la rând, că vor încerca să ridice în jurul acestui lac o staţiune turistică. Ultimul anunţ de acest fel a fost lansat la sfârşitul lunii iulie, de către Francisk Iulian Chiriac, preşedintele Consiliului Judeţean Brăila, conform publicaţiei debrăila.ro.
„Primăria Movila Miresii nu are disponibilitate de bani pentru a face un mic proiecțel acolo, să putem să începem să valorificăm și acel lac. În toamna acestui an pregătim un plan de acțiune”, a declarat social-democratul Chiriac.
Movila Miresei este o comună care are în jur de 4.000 de locuitori şi se află la aproximativ 30 de kilometri de municipiul Brăila.
Când clima se schimbă mai repede ca politicienii
Schimbările climatice le-au luat-o înainte autorităţilor. Căldura şi lipsa precipitaţiilor din ultimele luni au dus la secarea aproape completă a Lacului Movila Miresei.
Adâncimea lacului, chiar şi în anii ploioşi, nu depăşea jumătate de metru. Este un lac de crov, în termeni geologici, format, adică, într-o adâncitură în sol, o scobitură în care se adună apă de la ploaie, dar şi din pânza freatică. Sărurile prezente în cantităţi mari provin din izvoarele subterane care spală straturi de roci şi alimentează lacul.
La urma urmei, acum 30 de milioane de ani, ţara noastră era fund de mare, Marea Sarmatică, leagănul vieţii, de la care ne-au rămas moştenire, printre altele, Marea Neagră şi astfel de mici lacuri sărate din câmpii.
Nămolul de la Movila Miresei are calităţi terapeutice, dar, până acum, doar localnicii au beneficiat de proprietăţile lui. Turiştii au venit în număr mult prea mic pentru a convinge investitorii privaţi sau instituţiile statului să amenajeze zona.
Nămolul strălucitor
Acum, lacul s-a transformat într-un câmp de minerale. Drobul de sare din poveste a căzut, fără zgomot, peste leagănul vieţii. Doar câteva ochiuri de apă rezistă sub soarele lui august. Vacile şi oile şi-au tipărit urmele copitelor pe nămolul alb, strălucitor, care se modelează sub paşi, elastic, ca un aluat de covrigi.
Mai sunt rămăşiţe de stufăriş şi smocuri de iarbă, pe care le pasc animalele satului. O colonie de pescăruşi chiuie a pagubă, pe limbile nisipoase, de culoare roz, galben sau verzui, în funcţie de tipul de sare.
Peisajul aminteşte de pozele trimise de roboţii spaţiali de pe Lună. Cristalele de sare care acoperă nămolul uscat dau lacului, chiar şi după dispariţie, o frumuseţe nepământească.
Vara dispariţiilor
Nu este exclus ca lacul să învie temporar, într-un scenariu optimist despre viitorul apropiat: dacă plouă la toamnă sau dacă iarna va fi bogată în zăpadă.
Vara lui 2022 a fost dură şi pentru alte lacuri şi fluvii din Europa, pentru Rin, Tamisa, pentru Dunăre.
Cel mai mare lac din Italia, Garda, a secat şi el, iar imaginile de acolo seamănă cu cele de la Movila Miresei. Sunt două puncte pe harta Europei între care, altfel, nu găseai vreo legătură. Acum par conectate ca siamezii, sub presiunea aceleiaşi ameninţări.
VEZI GALERIA FOTOPOZA 1 / 10
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro