„Acasă”. Un cuvânt cât o lume. Pentru unii poate însemna miros de gogoși cu vanilie, peștele de pe televizor, mileurile mamei, pentru alții, playstation-ul și priveliștea spre lacul Snagov din zona exclusivistă a Capitalei. Acasă înseamnă pentru unii trei scânduri și un celofan făcute cort și miros de gunoi. Pentru că stau pe groapa de gunoi. Și acest „acasă” nu e cu nimic mai prejos decât celelalte. Asta încearcă să arate de ani de zile Mugur Vărzariu prin fotografiile sale în comunitățile sărace de evacuați. Că o cocioabă poate fi un univers întreg pentru cineva și buldozerele nu au dreptul să o dărâme. Nici măcar în numele unor legi și acte de proprietate.
Mugur Vărzariu este atât de pasionat de ce face, că vorbele sale pot fi întrecute doar de imaginile pe care le surprinde cu aparatul foto. De șapte ani, de când a lăsat slujba bănoasă într-o multinațională pentru fotografie, a reușit de câteva ori să oprească evacuările. Lui îi par însă izbânzi mici, mai ales în contextul în care mii de oameni sunt an de an alungați la marginea orașelor doar din rațiunile estetice ale unor primari.
O femeie a murit în timpul evacuărilor
„În acești șapte ani, am văzut că munca mea și prezența mea în comunități poate să oprească buldozere. Baia Mare e un exemplu concret în care intervenția mea directă, înaintea lui Amnesty International, înaintea oricărui ONG din România, l-a făcut pe primarul din Baia Mare să nu poată să-și ducă la capăt promisiunea din Campania electorală din 2011 – 2012, și anume, de a face grătar pe locul unde trăiau la vremea respective romii. Pot să salvez câțiva oameni, Baia Mare, Eforie Sud e un alt exemplu, Caracal, am găsit oameni în Caracal, aveau bagajele pregătite. Aveau ordin de evacuare, după ce am ajuns în comunitate, am făcut toate demersurile de notificare către toate organismele naționale și internaționale, după ce acolo au fost alertate și au venit șapte ambasade, oamenii sunt în case și astăzi”, povestește Mugur.
Abia s-a întors de la Mangalia, unde o comunitate de romi a fost evacuată săptămâna trecută. Au sperat că primarul lor se va răzgândi sau că va găsi o soluție pentru ei. Iar evacuarea nu a însemnat doar scoaterea pe câmp a zeci de oameni, ci și o moarte. „O doamnă în vârstă, aflată în momentul intervenției jandarmeriei în fața curții, proprietate personală – ea nu făcea parte din familiile ce urmau a fi evacuate – însă reacția jandarmilor, prezența câinilor, felul în care a fost abordată și trimisă în casă, împreună cu nepoții, se pare că ar fi speriat-o și, la câteva momente după ce a intrat în casă, a suferit un atac de cord și a murit. Toată poliția și șefii jandarmeriei, și primăria l-au sunat pe unul dintre băieții victimei, femeii decedate, și următorul val de evacuări era pregătit pentru luni. Nu s-a mai atins nimeni de comunitate. Moartea acestei femei a suspendat măcar pentru o săptămână o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă”, mai spune fotograful.
„Dacă statul nu îți dă un acoperiș, te impinge către latura ta animalică”
Mugur Vărzariu explică de ce acești oameni ar trebui să primească o casă, chiar dacă nu sunt plătitori de taxe și impozite și nici nu au intrat în categoria „cetățeni de bază ai societății”: „Constituția spune că fiecare om trebuie să aibă un acoperiș. De ce? Pentru că oamenii și-au dat seama că, dacă nu îți dă un acoperiș, te impinge către latura ta animalică. Noi numai prin educație devenim oameni, nu ne naștem neapărat oameni. Dacă te naști în junglă și trăiești în junglă, s-ar putea să dobândești niște comportamente mult mai feroce ca ale unui lup. Dacă la nivelul cel mai de jos este aproape vid, tot ce este deasupra, nu are susținere, nu poate să crească. Noi, astăzi, ne uităm la săraci și spunem că e vina lor că sunt săraci, e vina lor că nu vor, e vina lor că fac mulți copii … Este vorba de o ființă umană a cărei singură vină este că s-a născut în acele condiții, că a trăit într-un model, că nu a avut acces la educație, că a fost segregat, că a fost marginalizat, timp de secole.”
Mii de oameni sunt evacuați în fiecare an în toată țara.
Citește și: O fată dintr-o șatră de căldărari participă la XFactor! Narcisa a fost ”promisă” de la 6 ani și, până s-a măritat, s-a jucat cu viitorul soț