Cristian a decis în iulie 2020, în plină pandemie, să plece în Germania și a ajuns la o fermă unde urma să ajute la muncile agricole. Nu cunoștea limba, nu înţelesese exact ce contract semnase, ştia doar că are nevoie de bani pentru el și familia lui din România.
Spune că a muncit în medie 12 ore pe câmp, şase, deseori chiar şapte zile pe săptămână, a mâncat puţin, a dormit prost și a sperat să reziste cel puţin un an.
În octombrie a aflat însă că, după primele luni de toamnă, fermierii nu mai au nevoie de ajutor la muncile agricole. Ferma la care se afla încheiase perioada de pregătire a câmpului pentru primăvară.
Așa că s-a angajat în construcţii, la sugestia unei cunoștințe.
Însă și pe șantier lucrurile au mers prost. Cristian a mărturisit pentru DW că a muncit „mai mult la negru”, nu avea niciun fel de asigurare, iar salariul nu era nici pe departe ceea ce îi promisese cunoştinţa care îl adusese acolo.
A schimbat din nou locul de muncă.
În ianuarie 2021, Cristian a ajuns să lucreze la o pepinieră. Zi de zi, tânărul transporta şi împacheta 250 de pomi, iar „fiecare cântărea 30 până la 40 de kilograme”, își amintește el. Însă ce l-a deranjat cel mai mult a fost felul în care angajatorii de acolo tratau muncitorii.
Fără respect, înjuraţi, traşi de haine şi scuturaţi puternic, dacă nu ne făceam treaba cum sperau şefii.
Cristian, muncitor sezonier în Germania, pentru DW:
A muncit două săptămâni fără pauză
El a vrut să plece, însă patronii nemți i-au reţinut buletinul. A continuat să muncească două săptămâni fără nicio zi liberă, iar la final, a primit doar 635 de euro.
Jurnaliștii de la DW mai scriu că romțnul a lucrat 108 ore în cele două săptămâni, iar angajatorul i-a oprit din salariu 71 de euro pentru cazare şi 130 de euro pentru transport. În aceste condiții, venitul lui este cu mult sub minimul legal din Germania, de 9,50 euro pe oră. La final, angajatorul nu i-a înmânat niciun fluturaş de salariu – lucru, de asemenea, ilegal.
În prezent, tânărul lucrează la o fermă, alta decât cea la care a muncit imediat după ce a ajuns în Germania, şi spune că se simte mai apreciat. Însă nu are o asigurare de boală şi nici nu contribuie la asigurările sociale, cu toate că perioada muncită i-ar fi utilă la pensie.
Ministerul muncii, Raluca Turcan, anunţa că România este pregătită să trimită 270.000 de muncitori sezonieri în Germania şi că, prin comparaţie cu anul trecut, condiţiile şi regimul de lucru vor fi îmbunătăţite.
Există însă în continuare neclarităţi legate de regimul asigurării medicale a forţei de muncă sezoniere, notează DW.
Legislaţia din Germania prevede că sezonierii pot lucra, până la 31 octombrie 2021, până la maximum 102 zile în agricultură, fără a plăti niciun fel de contribuţii sociale, deci nici asigurare medicală.
La solicitarea DW, Ministerul Muncii de la Berlin precizează că „obligativitatea asigurării medicale există deja în Germania. Pe de-o parte, angajatorul va fi obligat să anunţe dacă angajatul beneficiază de asigurare medicală. Pe de altă parte, autorităţile locale trebuie să fie informate asupra perioadei în care lucrează efectiv angajatul sezonier. Dacă se depăşeşte pragul stabilit, atunci angajatorul trebuie să îl înregistreze pe acesta în sistemul asigurărilor sociale”.
Există însă, scriu jurnaliștii germani, şi asigurări medicale private, pe care unii fermieri le încheie pentru sezonierii care îi ajută la muncile agricole.
Cristian ar putea să încheie o asigurare pe cont propriu, însă ar trebui să plătească aproape 200 de euro lună de lună şi să aibă grijă să o anuleze în momentul în care părăseşte Germania. În caz contrar, asiguratorul l-ar putea trece în registrul rău-platnicilor.
Tânărul spune că preferă să rişte deocamdată și poate, într-o zi, când va mai învăța germana și sistemul, nu va mai fi sezonier.
„Muncă multă, drepturi puține”, a zâmbit Cristian, înainte de a întoarce la câmpul de sparanghel, unde îl aşteaptă conaţionalii şi şeful de tură, toţi români.
Reportajul integral, pe Deutsche Welle
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro