Eșecul autorităților. SRI, ITM, Imigrările și Ambasada Egiptului știau de săptămâni de muncitorii străini abandonați la Sibiu. I-au salvat o ONG-istă irakiană și Crucea Roșie (III)

• Libertatea a scris în ultimele două săptămâni despre cei 45 de egipteni și tunisieni, abandonați de un afacerist iordanian într-o vilă din Sibiu.
• „Am venit aici să muncim, nu să mâncăm de la Crucea Roșie”, zice Raafat. După două decenii de muncă departe de familie, egipteanul a ajuns să trăiască pentru prima dată din donații și asta tocmai într-o țară UE.
• Firma se scuză că nu a avut resurse financiare pentru a-i întreține în pandemie.
• Tayba Europe SRL a alertat autoritățile române de la începutul lunii aprilie. S-a mers la Imigrări, Poliție și Ambasada Egiptului, care a informat și SRI-ul.
• Alimentele donate de ONG-ul unui irakiene și de Crucea Roșie Sibiu au fost primele ajunse la muncitori. Apoi au contribuit și cei de la Primăria Sibiu.
• Autoritățile locale au întins o mână după ce au primit un telefon de la un membru al comunității arabe din Brașov, nu de la instituțiile din București.
• Acum, muncitorii egipteni și tunisieni au decis să-și ceară drepturile în justiție.

„Tri luni, fără carne”, spune resemnat Chineb. Tânărul cu pomeți ascuțiți e unul dintre cei 14 tunisieni din grupul de muncitori abandonați la Sibiu. Dar nu lipsa cărnii, ci a mâncării, i-a coborât pe oameni în cea mai adâncă prăpastie. Au plecat departe de familii ca să muncească, nu să mănânce din ajutoare în vreme ce copii rabdă de foame. 

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

Și după decenii de muncă grea pe șantiere din străinătate, întind mâna pentru un sac de orez, pe care nu-l pot trimite acasă. Ai lor supraviețuiesc din mila rudelor, îmi spune Salah. A lăsat șase copii și o nevastă gravidă. Ultimii bani i-a trimis înainte de Revelion.

EPISODUL I: “Am venit aici să muncim, nu să mâncăm de la Crucea Roșie”. Disperarea a 45 de muncitori egipteni și tunisieni din Sibiu, abandonați de un afacerist care escrochează dându-se vărul lui Raed Arafat (I)

Asta pentru că, muncitorii acuză că de la începutul anului au primit bani cu țârâita. 50 de dolari aruncați fiecăruia la una-două săptămâni, ca să aibă doar ce pune-n gură. Firma Tayba Europe SRL se scuză că de vină sunt diverse ghinioane contractuale. Ba că oamenii au ajuns prea devreme, ca să prindă bilete de avion mai ieftine, fix între Crăciun și Revelion. Chiar dacă o treime din arabi veniseră din toamna anului 2019. 

6,3 milioane de euro e valoarea șantierelor pe care au muncit străinii

Ori că a avut două contracte diferite: unul pe numărul de ore prestate cu arabii, altul pe manopera executată cu firma căreia i-a subcontractat. Timp de o lună și jumătate, tunisienii și egipteni au muncit pe două șantiere finanțate din bani publici – Secția de Neurologie și noul Liceu de Artă. Valoarea însumată depășește 6,3 milioane de euro. Dar cei care au cărat sacii de ciment au rămas să rabde de foame la marginea Sibiului.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Deși străini pe coridoarele întunecate ale birocrației românești, muncitorii au încercat să obțină sprijin din partea autorităților, înainte de a-și striga disperarea. Și-au cerut drepturile pentru că au crezut că există lege în România. 

S-au plâns încă din decembrie că le sunt întârziate atât actele, cât și salariile. Era 6 decembrie când unul dintre tunisieni a intrat pe ușa ONG-iștilor de la Migration Center Brașov. Atunci, arabii stăteau într-o vilă din Săcele, unde patronul i-a cazat, sperând că vor începe curând munca pe șantierul de la AFI Brașov. 

Oamenii erau deja la limită. În Tunisia plătiseră comisioane de 5.000 de euro pentru contracte. Acum primeau bani cu țârâita, cât să aibă ce să mănânce. Așa că directoarea Migration Center, Astrid Hamberger, i-a învățat cum să facă o plângere la ITM. Se temeau că o petiție s-ar putea întoarce împotriva lor, dar situația a ajuns și la urechile IGI.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Patronul scapă de autorități plecând la Sibiu

Pe 6 februarie, afaceristul iordanian Arafat Mohd Ghaleb Mohd Abdel Rahim a fost chemat la discuții de comisarul-șef al Imigrări Brașov, Gabriel Rășinar. La discuții a participat atât Astrid Hamberger, cât și reprezentantul legal al patronului, Florin Bădescu. 

„Am vorbit categoric cu patronul. Chiar dacă nu era competența noastră să discutăm despre cum îi plătește. Noi l-am chemat pentru activități legate de ședere, iar tangențial i-am spus că nu e normal să-i aduci și să nu-i plătești. Am zis că o altă instituție a statului va reacționa în această privință. Dar nu era treaba mea. Eu nu puteam interveni în chestiunea asta”

Gabriel Rășinar, comisar-șef Biroul de Imigrări Brașov:

ONG-ista își amintește că șeful IGI Brașov i-a cerut afaceristului iordanian să o rezolve. Iar soluția de a ieși din vizorul autorităților a venit pe 15 februarie, când 45 dintre muncitorii egipteni și tunisieni au fost mutați la Sibiu, iar un alt grup a plecat spre București.

Ajunși la Sibiu, oamenii au început imediat munca. Banii nu au venit nici după ce și-au rupt spinările pe șantiere din bani publici. Arafat Mohd susține că nici el nu a încasat facturile tăiate către Construcții SA, firma căreia i-a subcontractat pe arabii de la Sibiu. 

Însă, managerul celor două proiecte spune că sibienii au plătit chiar mai devreme facturile, pentru că știau situația dificilă de la Tayba Europe SRL. Au încercat chiar să negocieze plata directă a muncitorilor, care se plângeau că banii pentru munca lor rămân la patronul iordanian. Însă, oferta a fost refuzată de către Arafat Mohd.

De altfel, afaceristul iordanian a izbucnit și-n momentul în care a aflat că, la mai bine de-o lună după ce i-a abandonat, muncitorii au cerut rezilierea contractelor și o altă firmă a depus actele la Imigrări.

„Eu nu am semnat nimic. Unde e dreptul nostru. Alții au drept, iar noi nu avem nimic. E angajatul meu. Să vină la muncă”, a zis Arafat Mohd, într-un interviu acordat Libertatea.

EPISODUL 2. „La ei le place să fie acolo. Place să fie la televizor”. Reacția afaceristului iordanian când e întrebat de cei 45 de muncitori străini pe care i-a abandonat la Sibiu

Muncitorii nu au cerut nimic mai mult decât plata salariilor restante pentru lunile februarie și martie. 1.400 de dolari pe om. Același lucru l-au scris și-n prima plângere trimisă pe 9 aprilie către ITM Sibiu și redirecționată, în aceeași zi, către ITM București. După două luni în care au sperat că ghinioanele nu-i vor urmări în noul oraș, s-au trezit din lac în puț, așa cum notează Astrid Hamberger. 

Până pe 28 aprilie, au trimis alte trei plângeri către ITM București. Dar primul răspuns a venit abia pe 6 mai, la aproape o lună de la prima petiție trimisă de Raafat, egipteanul devenit lider informal al celor 45 de muncitori de la Sibiu.

„Locația era încuiată”

Răspunsul ITM București către Raafat Mahmoud Al-Saeed Ayyad:

Exact în aceeași zi, ITM București a răspuns și întrebărilor ziarului Libertatea.

Inspectorii au menționat că au respectat termenul legal de 30 de zile și că „s-a efectuat un control de specialitate la angajatorul menționat cu ocazia căruia au fost stabilite măsuri de remediere a deficiențelor constatatoare conform prevederilor legale în vigoare”. Totuși, au uitat să menționeză că inspectorii muncii s-au blocat în ușa încuiată a sediului social Tayba Europe SRL, așa că au lăsat în căsuța poștală o solicitare de prezentare la sediul ITM.

Expediați de la o instituție la alta

Timp de trei luni, muncitorii au încercat să-și ceară drepturile, dar s-au trezit într-un joc de ping-pong între autorități. IGI Brașov le-a spus în februarie să meargă la la ITM. Două luni mai târziu, ITM Sibiu a aruncat mingea la ITM București. Prima reacție a unei instituții vine pe 6 mai, la o zi după ce inspectorii muncii sunt interpelați de Libertatea.

Inspectorii nu fac altceva decât să le spună că vor trebui să-și caute dreptatea în instanță.

„Ei au aceleași drepturi ca cetățenii români”, a răspuns purtătoarea de cuvânt a IGI, Ermina Mihai. 

Însă, pentru muncitorii străini, respectarea drepturilor cere un joc interminabil între instituțiile statului, cu o singură rezolvare – căutarea dreptății în instanță.

Dar statul nu-i poate ajuta decât cu excluderea de la plata taxei de timbru. Altfel, 45 de egipteni și tunisieni, care nu pot comunica decât în arabă și franceză, trebuie să-și caute singuri avocați într-o țară străină, deși mănâncă din ajutoare de la Crucea Roșie.

„Fiind vorba de arabi, se știa și la SRI. I-am informat”

Pe 5 aprilie, Arafat Mohd a intrat pe poarta misiunii diplomatice egiptene de pe bulevardul Dacia. I-a prezentat consulului șef situația celor 31 de egipteni de la Sibiu.

„Noi nu eram naivi să nu ne dăm seama că situația va exploda. Le-am spus că situația financiară a companiei e proastă și că nu există nicio posibilitate să le asigurăm venituri adecvate. Sunt cetățenii lor, să intervină”, a zis inginerul Florin Bădescu de la Tayba.

Susține că au fost informați și cei de la SRI, o procedură standard când este vorba despre muncitori de origine arabă în România.

Într-un răspuns transmis ziarului, ambasada spune că a mediat discuția dintre muncitori și patron, dar a contribuit și cu ajutoare din partea comunității egiptene. Doar că acestea au venit după Paște, la trei săptămâni după ce Arafat Mohd intrase în curtea de pe Dacia.

Am cerut ajutorul la 360 de grade. Noi am fost ghinioniști, complet ghinioniști. Da, evident că ei au fost mai ghinioniști

Florin Bădescu, reprezentant legal al lui Arafat Mohd:

Inginerul Tayba Europe SRL spune că reprezentanții diplomatici i-au spus că au informat Consiliul Local și Primăria Sibiu. Însă, Primăria a intervenit după ce a fost alertată de un membru al comunității arabe de la Brașov. 

Altfel, în România, singură instituție cu expertiză în migranți rămâne Inspectoratul General de Imigrări (IGI). Însă, instituția este una formată din polițiști, nu lucrători sociali. Așa că acțiunile se opresc la litera de lege: reglementarea șederii legale și expulzarea celor care au încălcat prevederile șederii. 

În ochii legii, muncitorii străini au aceleași drepturi cu românii între venirea și plecarea lor de pe teritoriul țării. Această politică nu îi apără de discriminare, ci mai degrabă îi izolează complet. Se trezesc într-o birocrație pe care nu o înțeleg, înconjurați de cei care măcar i-au deslușit limba. 

Ei sunt cetățeni vulnerabili, tocmai din cauza precarității statutului lor și a datoriilor în care s-au îngropat pentru un contract în străinătate. Iar acesta e un lucru pe care autoritățile nu l-au înțeles în ultimii cinci ani, chiar dacă au crescut de peste zece ori numărul muncitorilor străini admiși anual în România.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro