Este și cazul unei femei din Bulgaria, identificată doar ca Dobrina D., care a lucrat în 2015 la Berlin ca „îngrijitoare 24 de ore din 24”. Ea a avut grijă de o femeie în vârstă de 96 de ani: „Eram la dispoziţie 24 de ore zilnic”. Adesea trebuia noaptea să-i dea medicamente sau să-i schimbe scutecele.
Cu toate acestea, în perioada petrecută la dispoziția femeii, a primit un salariu lunar de doar 950 de euro net, plătite fiind doar 6 ore pe zi, cât erau specificate în contractul de muncă încheiat de agenţia intermediară cu îngrijitoarea.
Pentru o persoană care necesită îngrijire ar trebui înfiinţate 3-4 joburi cu program de opt ore. Costurile s-ar ridica astfel la 15.000 de euro pe lună. Problema, spune el, nu s-ar rezolva astfel, ci ar stimula munca la negru, spune directorul executiv al Asociaţiei federale pentru Îngrijirea la Domiciliu, Frederic Seebohm, potrivit Deutsche Welle.
Dobrina a fost prima care a depus plângere la un tribunal german. Ulterior, s-au alăturat cauzei între 100.000 şi 300.000 de îngrijitori, în majoritate femei din estul Europei, care se ocupă de îngrijirea vârstnicilor în Germania. Iar justiția germană le-a dat dreptate.
„Şi timpul în care angajatul se află la dispoziţie trebuie remunerat cu salariul minim întreg”, a conchis judecătorul Rüdiger Linck, preşedintele completului de judecată al Curţii federale a Muncii (BAG) din Erfurt.
Și pentru că cele două agenţii – cea germană şi cea bulgărească – au încheiat şi un contract suplimentar doar între ele, nici angajata şi nici familia femeii de 96 de ani, deci angajatorul, nu au putut anticipa că se va ajunge la o astfel de situaţie.
Citește articolul integral pe Deutsche Welle.