Comentează“Ne arată domnul Țiriac un stat de plată, cu 3.000€ salariu net. Doar că pe statul de plata la punctul 1 este trecut un premiu de 2.300€. Cred că doar 10 din cei 1.000 de muncitori primesc premii”, spune Radu*, un muncitor român care locuiește la 5 kilometri kilometri de cel mai mare abator din Europa.
Aflată în landul Renania de Nord-Westfalia și loc de muncă pentru 6.600 de angajați, foarte mulți dintre ei români, întreprinderea patronată de Clemens Tönnies a devenit un îngrijorător focar de COVID-19. Dintre cei infectați, aproape 1.000 sunt români.
9 state de plată ale românilor cu salarii în mână între 2.000 și 3.000 de euro
Într-o discuție purtată cu Libertatea, Ion Țiriac a precizat câteva lucruri pe care i le-a spus magnatul neamț Clemens Tönnies, proprietarul imensului abator.
Acuzat că boala a apărut pe fondul situației precare de muncă și de cazare, Tönnies s-a apărat prin Țiriac, fostul tenisman punând la dispoziția redacției un număr de 9 state de plată ale muncitorilor români. În documentele publicate de ziar apar sume lunare între 2.000 și 3.000 de euro net.
De fapt salariul este de 9,35€ pe oră, salariul minim. Lucrezi 200 de ore la minus 4 grade ca să ai 200 x 9,35 =1870€ Brut, după impozitare rămâi cu 1300€ și de acolo îți oprește firma 150€ chiria pentru locuință. Putea măcar sa le dea chiria gratis dacă tot ține la ei.
Radu, muncitor român din abatorul Tönnies:
Cum e să lucrezi 240 de ore pe lună într-un abator
În luna aprilie a acestui an, Constantin* a lucrat 181,5 ore în abator. Adică aproape 8 ore pe zi, șase zile pe săptămână. La finalul lunii a primit 1.238 de euro.
În lunile în care face ore suplimentare, primește mai mult, dar niciodată, spune el, nu a depășit 1.500 de euro, nici când a lucrat 230-240 de ore pe lună.
„Până în septembrie anul trecut se lucra în două schimburi pe secția noastră și eram peste o sută de persoane pe schimb. Intram la 4 dimineața și ieșeam la 3 după-amiază și se făceau 220-230-240 de ore, adică lucram și suplimentar. Obligat”, spune el, lucru valabil și pentru ruda cu care a venit în Germania să lucreze.
Se folosește sloganul: dacă nu îți convine, am 100 la poartă. Am luat și eu în perioada respectivă 1.500-1.550 pe lună.
Constantin, muncitor la Tönnies
Șefii de tură ajung la 2.000-2.200 de euro
Când a citit declarația omului de afaceri Ion Țiriac, prieten apropiat cu Clemens Tönnies, Constantin a fost extrem de indignat.
”Oamenii care ajung să câștige peste 2.000 de euro sunt puțini. Dacă firma noastră are nevoie de un șef de tură, ia pe unul din bandă care știe și germană și îi dă ceva în plus la salariu. Poate ajunge la 2.000 – 2.200, dar aceste sporuri sunt impozitate diferit. Pot fi cu salarii și mai mari, cei care coordonează mai multe secții, dar în acest post sunt două persoane la 1.200 de muncitori”, povestește bărbatul.
Îl contrazice ferm pe omul de afaceri român și aduce ca dovadă propriul fluturaș de salariu: „Dacă ai lucra 180 de ore pe lună, mai mult de 1.100, 1.200 nu se câștigă, la 9,35 euro pe oră, de unde se trage impozitul către pensie, asistență socială și așa mai departe. La fluturașul pe care l-ați publicat, care arată că primește cineva 3.000 de euro, sigur e șef, că are salariul rotunjit cu prime. Nu e cazul la noi”, confirmă și Constantin povestea cu primele, relatată și de primul muncitor.
Firmele intermediare opresc din salariul românilor tot felul de taxe
Cei doi sunt susținuți și de alți români care au trimis fluturașul la „Libertatea” ca să arate că nu trăiesc pe salarii grase și nu se plâng degeaba.
La mine pe secție, bărbații sunt obligați să descarce lăzi de plastic care nu sunt mai ușoare de 20 de kilograme. Un bărbat descarcă în jur de 25-30 de tone, zilnic!
Cornel, muncitor:
Cornel* lucrează de 8 ani la firma Tönnies și spune că problema nu este la angajatorul prim, ci la intermediarii care percep taxe pentru orice, multe ilegale. „Eu iau 2.200 de euro pe lună și sunt spălător. Nu-i chiar roz, să nu credeți, lucrez numai cu apă, sunt spălător și după ce pleacă producția, eu fac curățenie, e frig, e apă, dar faci un compromis. Dar iau banii direct de la firmă. La firmele intermediare se primesc banii pe persoană și îi împart ei, dau ce vor ei”, spune bărbatul.
Confirmă și Iulian faptul că firmele intermediar căpușează muncitorii români și le iau foarte mulți bani. „Oamenii nu știu să citească germană, eu sunt de trei ani aici și mă descurc. Am dus un fluturaș la un traducător legalizat și sunt niște opriri ciudate pe fluturaș. De exemplu, din banii pe care îi muncesc se opresc și bani de chirie, 150 de euro pe pat și oscilează mereu, în funcție de câți sunt în cameră. Sunt puși românii să plătească și transportul la firmă, cu microbuzul, trei kilometri”, spune revoltat bărbatul.
Cornel lucrează de 3 ani la abator și ca să aibă o viață decentă trebuie să mai lucreze în plus, în transport și să facă și traduceri.
Sunt persoane care au firme intermediare care s-au îmbogățit pentru că pun multe taxe pe fluturaș. Se întâmplă ca un muncitor care lucrează 220 de ore să ia 900 de euro în mână, dar ar trebui să ia aproape 1.500 de euro. În loc de aceste sume, alții au ajuns să ia și 600.
Cornel:
Iulian confirmă faptul că locurile de muncă bine plătite, ca să depășească 2.000 de euro sunt pentru șefii de tură sau de linie, nicidecum pentru muncitorii de rând.
- Radu, Constantin și Cornel sunt alte nume decât cele ale muncitorilor cu care a vorbit Libertatea, pentru ca să nu existe repercusiuni asupra lor.