ComenteazăDeşi mai mulţi localnici nu s-au mai întors după ce au urcat pe munte, fenomenul dispariţiilor din Munţii Buzăului a devenit cunoscut abia în 1980, când doi alpinişti s-au căţărat pe stâncă şi n-au mai coborât.
Vara lui 1980. Doi alpinişti din Brăila pleacă într-o expediţie pe munţii Buzăului. Urcându-se pe o stâncă, unul dintre ei strigă spre celălalt că a găsit ceva ce semăna cu un lanţ metalic. Au fost ultimele lui cuvinte, pentru că bărbatul n-a fost găsit niciodată. Speriat, prietenul lui a chemat echipa de intervenţie. Mai mulţi bărbaţi s-au strâns atunci la poalele stâncii. Fratele celui dispărut a urcat chiar până în vârf, să vadă ce s-a întâmplat. Trăgând de acelaşi lanţ metalic, şi el a dispărut pe muntele despre care se spune că înghite oameni. Nici un membru al echipei de intervenţie nu s-a încumetat să mai urce.
Mai mult, sătenii spun că, înaintea celor doi brăileni care s-au făcut nevăzuţi pe munte, mai mulţi localnici şi-au găsit sfârşitul în zonă. Pentru că regimul comunist nu dorea ca aceste fenomene paranormale să devină publice, stânca a fost dinamitată.
Parapsihologul Vasile Rudan a cercetat cazul şi crede că, din cauza dispariţiei celor doi alpinişti, o ceaţă albastră apare foarte des în regiunea localităţii Bozioru. Sătenii mărturisesc că, de atunci, nimeni n-a mai avut curaj să treacă pe lângă locul în care a fost stânca.
Țara Luanei avea izvoare cu apă vie
O altă legendă despre care localnicii încă vorbesc este legată de Ţara Luanei, o zonă între localităţile Colţi şi Poiana Cozanei din Buzău. Luana era o fiinţă cu puteri extraordinare, care a venit din văzduh în zona Buzăului, unde şi-a ridicat o cetate. Ea a adunat toţi vitejii din satele din jur şi a făcut o armată, iar pe tinerii răniţi îi vindeca miraculos cu apă vie din izvoare.