Chinurile unui ghanez mutat acum doi ani în România: „Din cauza asta nu poți dormi, nu poți gândi normal”

Baba Alhassan, 23 de ani, este unul dintre fotbaliștii-surpriză ai noului sezon, așa cum Hermannstadt, echipa alături de care a revenit în Liga 1, este una dintre performerele actualei ediții. Mijlocașul ghanez este golgeterul startului sezonului, patru goluri în primele patru runde, chiar dacă sibienii, pe podium înaintea etape a 5-a din Liga 1, se confruntă cu mari probleme financiare.

Într-un interviu acordat Libertatea, unul dintre cei mai în formă fotbaliști din campionatul intern a mărturisit că apreciază mult România în care a trăit în ultimii doi ani, însă întârzierile salariale îi lasă un gust foarte amar.

Libertatea: Baba, cum este experiența ta în România?
Baba Alhassan: Dacă excludem problemele financiare, faptul că avem aproape trei luni de întârziere a salariului la finalul lui august, pot spune că este o experiență frumoasă. Păcat că nu doar la Hermannstadt, dar și la alte echipe din România, sunt întârzieri mari financiare. Iar faptul că nu-ți iei banii la timp, îți procură o mare stare de stres. Nu poți să gândești normal, să dormi normal, ai nevoie de bani pentru a plăti una, alta.

– Oamenii cum te privesc la Sibiu?
– Sunt oameni care doresc să te ajute. Nu a contat niciodată culoarea pielii, întotdeauna am fost tratat corect în România. Oamenii în Transilvania sunt calmi, cu o mentalitate pozitivă, mai liniștiți. Sibiul este un oraș cool. Mie îmi place foarte mult, comparativ cu alte orașe precum București și Cluj, mai aglomerate, mai zgomotoase. Am locuit și doi ani în Spania, dar îmi place România, apreciez stilul calm de viață din Sibiu.

Recomandări

Fanta românească e mai scumpă și mai proastă decât cea din Italia: mai puțin suc de portocale, dar mai multe arome și coloranți | Experiment Libertatea

„Nu-mi place să iau forma scaunului din cauza drumurilor lungi”

– Ce știai despre România până să ajungi aici?
– Nimic, nici de rău, nici de bine. Când mi-a zis cineva pe care l-am cunoscut la Valladolid, în Spania, că s-a ivit ocazia să joc în România, la Sibiu, am dat și eu căutare pe internet. Habar n-aveam unde vin. Am văzut imagini cu centrul orașului, mi-a plăcut, în două zile după ce-am studiat cum ar putea fi viața în România, am decis să vin.

– Ce nu-ți place în România?
– Două chestii mă supără. Unu, am zis, faptul că sunt întârzieri salariale în fotbal, deși noi, cei de la Hermannstadt, am arătat că suntem caractere tari și-am promovat echipa în Liga 1, apoi am dus-o până pe locul 3 în clasament, iar lipsa banilor, pentru munca prestată, este enervantă. Doi, drumurile sunt dezastru în câteva zone din țară, să faci 7 ore pentru un meci la câteva sute de kilometri, mi se pare prea mult. Nu-mi place să iau forma scaunului în autocar. Acestea sunt cele două experiențe urâte pentru mine, în rest, despre oameni, numai de bine.

„Îmi place singurătatea. Cu ce să ies în oraș?”

– Tu cum te-ai descrie ca om, în afara gazonului?
– Un tip calm, chiar singuratic, nu îmi plac locurile aglomerate și zgomotoase. Îmi place să râd, să vorbesc cu prietenii, o facem prin videocall. Nu prea ies, îmi place singurătatea. (râde) Și cum nu sunt bani, cu întârzierile salariale, unde să ies, cu ce?!

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

– Așa că nu te-ar tenta să fii spectator la Untold, la Cluj.
– Am auzit despre acest festival, e faimos. M-aș duce doar dacă m-ar duce cineva acolo, fără a fi nevoit să stau în mulțime sau să trec prin aglomerație. Cum este imposibil, nu cred că aș putea merge vreodată la așa ceva. Îmi place, în schimb, să mă uit pe internet.

De la ciorbe la manele

– Cu mâncarea cum te împaci?
– Ori îmi prepar eu acasă, ori merg la restaurant, când pot. Despre mâncarea românească pot spune că îmi plac ciorbele, în rest, nu știu dacă am mâncat ceva tradițional. Prefer mâncarea mediteraneeană.

– Muzică?
– Manele! Nu știu altceva. Este un ritm de dans, îți dă o energie deosebită. Înțeleg și nu prea ce zice în versuri, îmi mai spun colegii.

– Ești african, probabil, nu ești obișnuit cu frigul. Cum ți-a fost aici?
– Mi-a luat ceva timp să mă adaptez, nu a fost confortabil. Nu știu, oricum, mulți oameni cărora le place frigul. Așa, la o cafea, la o cacao, la un ceai cald, frigul e mai abordabil, dar când ești afară, când trebuie să te antrenezi la multe grade Celsius sub zero, e foarte greu.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro