ComenteazăAre de ce să îndrăgească România! În februarie 2017 a sosit în România, adus de Adrian Mutu la Dinamo, el, Rivaldinho, fiul celebrului Rivaldo, fost campion mondial, Balon de Aur și aureolat cu multe alte trofee. Pas cu pas, s-a adaptat în Liga 1, deși era privit uneori cu zâmbete reci. Rivaldinho mai jucase până atunci, până la 21 de ani, doar la echipe mici din țara sa.
A impresionat la „câini”, a plecat în vecini, la Levski Sofia, s-a întors în România, sub comanda lui Gică Hagi la Viitorul, apoi constănțenii au făcut o afacere, cedându-l polonezilor de la KS Cracovia pentru 300.000 de euro. În vara anului trecut, s-a întors în România, la Universitatea Craiova, sperând să câștige din nou un trofeu aici.
Zâmbitor, curtenitor cu românii, vorbind limba noastră foarte bine, Riva a motivat într-un interviu acordat Libertatea de ce spune din suflet „Iubesc România!”.
Libertatea: Riva, cum este viața ta în România după atâția ani? Mai ales că ai devenit unul dintre ai noștri, la cum vorbești limba română.
Rivaldinho: Îmi place foarte mult România. Iubesc țara asta, am fost foarte bine primit. Copilul meu s-a născut aici, este o țară în care mă simt foarte bine. E a doua mea casă.
– Ai văzut și bune, și rele la români. Ce-ți place la români?
– Și în Brazilia sunt oameni buni și oameni răi, peste tot în lume sunt astfel de diferențe. Dar aici, în România, am fost foarte bine primit. Oamenii te iubesc, te ajută la nevoie, asta m-a făcut să mă simt bine primit. Mă simt foarte, foarte bine, serios.
– Este ceva ce nu-ți place sau ce-ar mai trebui îmbunătățit?
– Nu am ceva de reproșat României. Nu are cum să fie o țară perfectă. Nici Brazilia, nici Anglia, nici America, nici Japonia. Nu există țară perfectă. Eu, personal, nu am avut nicio problemă în România. Niciuna!
„Uneori mă simt de parcă sunt de aici”
– Ai trăit la București, ai fost la Constanța, acum ești la Craiova. Ai sesizat diferențe între oameni?
– Sincer, nu. Peste tot, eu și familia mea am fost foarte bine primiți. Nu mi-a fost teamă niciun moment, totul a decurs foarte bine. Uneori, mă simt în România de parcă sunt de aici! Românii m-au tratat foarte bine, apreciez.
– Totuși, nu vorbesc oltenii prea repede pentru tine?
– N-am sesizat. Dar au fost niște cuvinte pe care le-am auzit aici și nu le știam. Am întrebat: „Cum este?”. Mi-au zis: „Așa vorbim noi aici”. OK, am acceptat și am mers mai departe.
– Este ceva pe care românii ar trebui să-l preia de la brazilieni?
– Nu prea aveți ce, fiindcă suntem la fel. Și noi, și voi avem chestii bune, chestii mai puțin bune. Suntem de viață, ne place să comunicăm, ar trebui să ne ajutăm și mai mult. Oricum, suntem familiști. La fotbal, eu nu pricep de ce naționala României nu crește! Talent și calitate există, este foarte mare, n-o zic ca să vă laud gratuit. Îmi pare rău că naționala voastră nu ajunge unde era cândva.
„Îmi vin gânduri, dar mă gândesc apoi că suntem la mâna naturii”
– Te stresează seria de cutremure din zona Olteniei?
– Normal, nu te simți foarte confortabil. Dacă te gândești puțin și privești la copii, da, ai emoții. Te gândești: Aoleu, ce fac dacă se întâmplă?! Îți vin gânduri în cap, însă, până la urmă, realizezi că ești la mâna naturii. A destinului. Sper ca Dumnezeu să aibă grijă de noi, încerc să nu mă mai gândesc și să petrec cât mai mult timp cu familia.
– Soția, copilul, gemenele, cum s-au adaptat aici?
– Bine, bine, foarte bine. Cel mic merge la grădiniță, iar fetițele, gemenele, sunt prea mici, 7 luni… Copiii stau acasă, ne mai plimbăm apoi cu soția, cu ei, prin mall, prin parcuri, va veni primăvara, va fi frumos. Cel mic nu prea vorbește română, dar vorbește engleză, spaniolă, portugheză, română doar înțelege, știe niște cuvinte, dar nu vorbește cum o fac eu.
– Cât crezi că vei mai continua în România?
– Mai am un an și jumătate contract, nu știu, dar pot spune că este o țară care îmi place, este o ligă cu care sunt obișnuit. Mă bucur de respectul oamenilor și sunt fericit aici. Cel puțin până în 2024 rămân aici, apoi vedem ce îmi va rezerva viitorul.
„Chiar nu credeam că e așa de frumos”
– Când ai sosit în România, ce gânduri aveai?
– Nu credeam că România e atât de frumoasă, că oamenii sunt atât de prietenoși, de iubitori. Mi-era un pic teamă, dar este foarte bine. Le spun tuturor care mă întreabă de România, cum sunt românii: E total invers de cum vă gândiți voi! Sunt oameni foarte buni, o țară foarte frumoasă! România a fost o mare și frumoasă surpriză pentru mine, iubesc această țară.
– Care este reacția ta atunci când te întâlnești cu diverși români, suporteri de fotbal, pe stradă?
– Unii mă recunosc, îmi zâmbesc, mă salută, mă încurajează, vor o fotografie, alții îmi zic că sunt rivalii echipei mele, dar mă apreciază pentru felul meu de a fi, zic ei. Le mulțumesc tuturor.