ComenteazăSenad Jarovic este unul dintre mulții copii născuți în Germania din părinți proveniți din Balcani, mai exact din Bosnia, sosiți în Occident pentru o viață mai bună. Atacantul din prezent al celor de la Minaur Baia Mare (liga a doua), care a fost și la Petrolul Ploiești, este neamț, dar are sânge balcanic. În ultimii opt ani, a colindat tot continentul, purtat de cariera sportivă. A terminat ultimul an de juniorat în Slovenia, apoi a jucat și la diverse echipe din Danemarca, Slovacia și Bosnia.
În România a adunat un an și jumătate, la Ploiești și la Baia Mare. Ce părere are despre români? Veți afla din interviul acordat Libertatea.
Libertatea: Senad, ai fost la Ploiești, ai plecat din România, te-ai întors în țară, la Baia Mare. Ce te-a adus și readus aici?
Senad Jarovic: Fotbalul, în primul rând, dar, dacă m-am întors, îți dai seama că mi-a plăcut și viața de aici. La Petrolul am avut o perioadă bună, mi-am făcut prieteni, acum e frumos și la Baia Mare. Eu sunt născut și crescut în vestul Germaniei, în Westfalia, dar din părinți bosniaci. Cunosc bine și Germania, și Bosnia. Românii sunt mai apropiați ca mentalitate de bosniaci, de Balcani, atât oamenii, cât și mâncarea, dar unele orașe au imagine de Occident.
– Unde e pe gustul tău, în Ploiești sau în Baia Mare?
– Poate un pic Baia Mare e un oraș mai frumos, dar Ploieștiul are ceva al său și avantajul de a avea Bucureștiul aproape. Nu vreau să fac comparații. Am prieteni buni la Ploiești, joacă la Petrolul, olandezul Meijers și româno-portughezul Huja. În România este ușor să-ți faci prieteni.
„La Ploiești, la București este «hai, hai», la Baia Mare e mai relaxant”
– Ce vrei să spui?
– Românii sunt deschiși, sunt prietenoși, și străinii care ajung aici devin la fel, dacă nu sunt deja.
– Poți face o comparație între românii din cele două zone în care ai locuit?
– E greu, oamenii sunt OK peste tot. Îmi place că sunt nebuni după fotbal. Ploieștiul este un oraș mai stresant, Baia Mare e mai relaxat. În Ploiești și în București sunt oamenii mai «hai, hai!», în Transilvania mai potoliți.
– Ce-ți place cel mai mult la românii pe care i-ai întâlnit?
– Dacă nu sunt multe diferențe între români, în schimb sunt între români și cei din Occident. Românii sunt mult mai deschiși, mai calzi, germanii sunt fiecare pentru el, mult mai închiși.
Comparație români – nemți
– Totuși, sunt mulți români, ca de altfel și alte nații europene, care ar vrea să ajungă la nivelul Germaniei?
– Al țării – da, al oamenilor de acolo – nu știu. OK, da, Germania are o structură extraordinară, când nemții muncesc, muncesc, nu se joacă. Dacă un neamț spune că vine luni la ora 12:00, atunci poți să-ți fixezi ceasul după el. Dacă un bosniac spune că vine luni, înseamnă: «Poate luni, poate miercuri…». Românii? «Poate luni. Sigur marți!». Poftim, l-am întrebat pe un român, pe la început, ce înseamnă aici «Sută la sută». Știi ce mi-a răspuns? Înseamnă «poate»!. Cred că e cea mai bună traducere pentru români.
– Ai avut probleme din această cauză?
– Nu, neapărat. Am luat lucrurile așa cum sunt. Mie îmi plac românii așa cum sunt. Serios. Stilul balcanic. Apreciez sufletul românilor, contează mai mult. Germania, de exemplu, nu mai e atât de perfectă pe cum credeau sau cred toți. Germania este o țară cu mulți străini, care nu mai sunt atât de bine primiți acolo. Au avut nevoie de străini, acum s-a ajuns la a treia generație de străini care vin și se stabilesc acolo, iar nemții autentici nu sunt mulțumiți. Le este frică.
– De ce spui asta?
– Germania a ajuns să aibă o generație îmbătrânită de nemți autentici, ar avea nevoie de una nouă, tânără, viguroasă, dar sunt multe probleme în sistemul ce arată perfect din afară.
Orașe ca-n Occident, sate arhaice
– Cum ai fost, cum ești privit, în România?
– Românii nu mă văd ca un străin. Ei cred inițial că sunt român.
– Știi românește?
– Pot vorbi dacă nu trebuie să spun ceva fluent și mai dificil de pronunțat. Dacă nu mă simțeam atât de bine, nu mă întorceam în această iarnă în România, la Baia Mare.
– Cum ți se par orașele din România?
– Marile orașe sunt ca în Occident. Clujul și Bucureștiul rivalizează cu orice oraș din vest. Mai sunt și alte orașe importante. Dar satele de pe lângă Satu Mare și Baia Mare arată ca-n Bosnia. Asta e realitatea. Orașele mai mici și satele sunt mai arhaice, parcă sunt cu 30 de ani în urmă, ca în vechiul ținut balcanic. Dar în ceea ce mă privește, și nu doar pe mine, este o țară bună pentru fotbal, Liga 1 e peste Slovacia, Slovenia, Bosnia, cu mai mult interes și infrastructură.
„Înjură prea mult”
– Ce nu-ți place la români?
– Este o întrebare complicată. Uneori, sunt ca bosniacii. Când merg la stadion, sunt prea pesimiști, negativi, înjură prea mult. Tipic mentalitate balcanică. Și în Germania, în Danemarca te înjură, dar nu tot timpul. Aici, dacă bați 2-0, te întreabă: «De ce nu ai învins cu 3-0?». Am avut o perioadă la Petrolul Ploiești cu 12 victorii la rând, după care am făcut 0-0 acasă cu Buzăul. Doamne, ce a putut să fie! Am mers să salutăm oamenii din peluză, am fost luați la rost: «Catastrofă! Ce-ați făcut?! Bla bla bla». Dar mie îmi place aici! Serios. Și când e iureș.
– Ai zis că vorbești un pic românește, ai vreo expresie preferată?
– Te pup, frate!
– Ai avut și momente hazlii aici?
– După ce dădeam gol, nu plăteam când mergeam cu Uber-ul! «Te duc eu, stai liniștit, plăcerea mea», îmi spunea șoferul. Era nebunie după victorie, toată lumea te felicita. Când nu aveam rezultate bune, stăteam mai mult acasă.