Juri Cisotti, 29 de ani, trăiește și muncește din vara anului 2021 în România, la malul Dunării, la Galați. Este foarte exuberant în cadrul interviului acordat ziarului Libertatea, mai ales că a contribuit din plin la promovarea Oțelului – fosta campioană a României din 2011 – din eșalonul al treilea în liga secundă.

Italianul a prins drag nu doar de orașul în care trăiește, ci și de București, pe care-l vizitează periodic. Îi place să se plimbe și pe faleza Dunării, dar și în Centrul Vechi al Capitalei sau să viziteze un loc de relaxare ori un muzeu. Chiar dacă nu concepe că compare pizza și pastele de la el de acasă cu nimic, Juri se recomandă ca un fan împătimit al mititeilor cu muștar!

Libertatea: Juri, ce știai despre România înainte să ajungi la Galați?
Juri Cisotti: Sincer, nu prea multe. Am jucat contra unor fotbaliști români în Italia, dar totul era nou pentru mine când am ajuns la Galați. Sunt bucuros să fiu în România, să îmi ofer un boost carierei. Totul a fost nou pentru mine, acum sunt foarte acomodat. La academia lui Chievo am jucat contra lui George Pușcaș, internaționalul vostru, el era la Inter Primavera. Apoi, m-am duelat cu Alex Mitriță, un alt internațional român, pe atunci la Pescara.

– Ce aflasei despre România, știri bune sau rele?
– Fiecare țară are chestii bune și rele. Dar, onest vă spun, mă simt bine aici. Ce mai contează ce știam înainte, din spusele altora?! Contează ce știu sigur acum. Îmi place România, îmi place mâncarea, a ajuns să-mi placă și limba, deși mi s-a părut un pic cam dificilă la început. Pas cu pas am învățat, mai am un an contract cu Oțelul Galați, promit ca până vara viitoare, dacă mă mai invitați la un interviu, o să pot să vorbesc bine românește. V-am zis de mâncare, sunt impresionat: cașcaval pane, mici cu muștar, ciorbe, mamma mia!

„Românii se aseamănă cu italienii din sud”

– Ai vreun cuvânt preferat în limba română?
– Mai întâi, am învățat cuvintele rele, îți dai seama. (râde) Ca să mă păzesc, dacă-mi zice cineva ceva! (vorbește în română) După zece luni, vorbesc puțin, înțeleg, nu e simplu, dar ușor-ușor… A sunat bine?

– Ce-ți place cel mai mult în Galați, în România?
– Un pic din toate. Colegii și oamenii din Galați m-au făcut să mă simt ca acasă. În acest oraș ai multe lucruri, iar faleza este deosebită, cu Dunărea, cu restaurante, mai ales când vremea e frumoasă și te poți plimba. Eu sunt dintr-un oraș de lângă Udine, aproape de Austria. Probabil știți de echipa locală italiană Udinese, care joacă pe Dacia Arena, brandul românesc fiind sponsorul formației.

– Ce-ai înțeles despre români după un an aici?
– Oamenii sunt foarte calzi, primitori, ospitalieri, fac orice ca să te ajute. Comparativ cu italienii, se aseamănă cu cei din sud, cei din nord, Milano, Torino, sunt mai distanți, nu ajută prea mult, sunt în zona lor de confort. Cei din sud sunt mai deschiși, mai exuberanți. Oamenii din Galați, chiar și cei din București, am apucat să cunosc Capitala cât de cât, sunt la fel precum cei din sudul Italiei, prietenoși, le place să râdă, să facă glume.

„Îmi place tot, mai puțin frigul”

– Ce glume ți s-au făcut la Galați?
– Când colegii mă pun să repet după ei în română, mă păcălesc că sunt expresii frumoase, aflu că sunt expresii mai porcoase. Îmi zic că se amuză cum sună din gura mea.

– București?
– Chiar îmi place! E frumos. Are și istorie, și biserici, și muzee. Am fost de mai multe ori, la Casa Poporului, așa am aflat de Ceaușescu, apoi Muzeul Antipa, Herăstrău, Centrul Vechi, Lipscani, Piața de Crăciun, iarna, foarte atractivă. Am un coleg din București, m-a ajutat mereu prin Capitală. Îi mulțumesc și lui, și celorlalți colegi și amici din echipă.

– Există ceva ce nu-ți place?
– Totul îmi place, mai puțin frigul iarna! Am stat trei ani în Malta cu mult soare și vară, mi-a fost greu aici. Am fost în cantonament iarna trecută, la Vatra Dornei, singurele clipe frumoase în zece zile au fost când stăteam în cameră, la o ciocolată caldă. În rest, era groaznic.

– Traficul?
– Am văzut și mai groaznic în anumite orașe din Europa. Nu o iau în tragic. În București, mă deplasez cu Uber sau Bolt, nu mă complic, deci n-am resimțit probleme în trafic.

„Mult mai ieftin”

– România cum ți se pare ca stil de viață, de zi cu zi?
– Da, chiar este o viață mult mai ieftină decât în Italia, Malta sau Croația, unde am mai fost cu fotbalul. Dar calitatea vieții este foarte bună, surprinzător!, produsele sunt de mare calitate, ca în Italia. Este o țară europeană, cât se poate de europeană.

– Vorbeai de mâncarea românească, numeai câteva feluri preferate…
– Da, cașcaval pane, mici cu muștar, ciorbă iarna, vara nu, e prea mult…

– Câți mici „dobori” la o masă?
– Depinde. Patru-cinci cu muștar, așa-i prefer. Sunt buni rău de tot. Muștarul le dă un gust special.

– Ce preferi între mici și cașcaval pane, respectiv pizza și paste?
– Asta e o întrebare prea, prea… (râde) Nu poți întreba un italian dacă preferă altceva, extern, în detrimentul pizzei și pastelor. Pizza și pastele sunt sacre. Dar mâncarea românească e foarte bună, de calitate.

O zi de relaxare în București

– Ești single sau ai iubită?
– Iubita mea, Ana, originară din Pisa, este alături de mine, a stat de la început cu mine. Îi place foarte mult, și-a făcut mulți prieteni, are amicele ei aici, a învățat și ea un pic română.

– Nu poți face comparații între românce și italience?
– Ce pot spune este că nu doar româncele sunt deosebite, românii sunt oameni frumoși.

– Un loc special în România, al vostru?
– Am fost la SPA, la Therme, lângă București, un loc minunat. Apoi, la restaurantul Caru cu bere, în centrul orașului, este o zi liberă pe care le-o recomand și străinilor, și românilor. Și-acum, când plec înapoi acasă pentru vacanța de vară, îmi iau cu iubita o zi liberă în București, pentru relaxare.

„Părinții mi-au transmis frica de război, tot întrebându-mă de Ucraina”

– Care este ideea ta despre România după un an de locuit și de muncit aici?
– Nu a fost ușor să lucrez departe de țara mea. Dar m-am adaptat repede.

– Ți-e teamă de situația din Ucraina că ar putea escalada?
– La început mi-era. Mai ales că părinții erau chiar speriați, noi fiind aproape, Galațiul de Ucraina, zilnic mă întrebau ce se întâmplă. Mi-au transmis și mie frica asta. Acum, simt ceva de genul „niciodată să nu spui niciodată”, oamenii, uneori, sunt nebuni, dar sper că nu va escalada. Și-așa au murit extrem de mulți oameni nevinovați.

– Ce notă ai da României după primul an aici?
– 10. Fiindcă mi-a mers bine, logic, am promovat cu Oțelul Galați, totul s-a învârtit în jurul fotbalului și al succesului. Când îți merge bine la serviciu, mai ales la fotbal, totul este minunat.

Urmărește-ne pe Google News