Stephane Passi, 28 de ani, a sosit în 2017 în România direct din Rusia. În prezent fotbalist la Unirea Constanța (Liga 2), după o serie de alte formații pe tot cuprinsul țării, camerunezul este decis să se stabilească la noi. A învățat limba, are o iubită, își vede cariera continuând în România.
Africanul a povestit într-un interviu acordat Libertatea cum se derulează viața lui printre români, după ce a trăit șapte ani printre ruși. De fapt, face o comparație între cele două țări, evidențiind detalii pe care le-a observat în traiul de zi cu zi.
Libertatea: – Stephane, ce reprezintă România pentru tine?
Stephane Passi: – A treia casă. Un loc unde trăiesc și încerc să fac un ban cinstit.
– A treia casă? Înțeleg, este Camerunul natal, apoi …
– Sunt din 2017 în România, dar până atunci, am trăit 7 ani în Rusia.
„Fără rusă, nu te descurci acolo. În România, știu oamenii engleză, franceză”
– Cum ai ajuns tocmai acolo?
– Am plecat din țara natală cu o bursă. Am urmat o școală de economie, am și diplomă. În paralel, am făcut fotbal. În Rusia, am stat la Tambov, vreme de patru ani, perioadă mai lungă, un oraș aflat la vreo 6 ore de Moscova. Am fost și la Sankt Petersburg, evoluam la o echipă a clubului, în liga a treia. Mi-a fost greu de tot la început, aterizasem într-o altă lume, nu știam absolut deloc limba, era foarte frig, erau alți oameni.
– Română observ că vorbești lăudabil, rusa ai deprins-o?
– Româna mi-a fost mai ușor s-o prind, parcă a fost mai simplu. Și în rusă știu să comunic, acum am mai pierdut din ritmul de a vorbi, întrucât nu a mai fost nevoie să o folosesc. Nici românii, nici rușii nu te silesc să le înveți limba. Dar dacă în România mai poți vorbi în engleză, în franceză, în Rusia ioc! Practic, ori înveți rusa, ori nu ai nicio șansă să te descurci acolo.
„Sunt corecți, dacă îți promit 10 ruble, atât îți dau”
– Cum ți-a mers în Rusia, cum ți s-au părut rușii?
– Sincer, nu pot spune ceva rău despre ei. Chiar dacă vedem ce se întâmplă în Ucraina. Poate sunt și eu o persoană sociabilă, poate am avut și noroc, am stat la o familie bună. El era doctor ginecolog, o familie frumoasă. Mă întrebai cum a fost… Dacă înveți să respecți oamenii, nu vei avea niciodată probleme și te vor respecta și ei. În plus, am învățat să mă comport bine, să nu fac probleme, chiar dacă ceilalți nu mă plac! Rușii au fost corecți cu mine. Dacă au promis că-mi plătesc 10 ruble, 10 ruble mi-au dat.
– Comparativ cu românii la acest capitol? Mai ales că activezi într-un domeniu, fotbal, unde, în România, nu sunt salariile la timp decât foarte rar.
– A fost în regulă și în România. Poate am avut eu noroc. În România, unde au fost probleme, au fost pentru toți jucătorii, nu doar pentru mine. Rușii sunt mai reci, românii – mai comunicativi.
„Un start bun, un zâmbet și un «Hello»”
– Ai trăit în Rusia atâția ani, poți înțelege ceea ce se întâmplă în Ucraina de mai bine de un an?
– Este urât de tot. Dumnezeu să ajute să nu fie ceva mai grav. E chestie de politică, este diferență mare între oamenii de rând și cei ce conduc.
– Cum ai ajuns în România?
– La un turneu amical, m-am întâlnit cu un român, Alin, am ținut legătura, mi-a zis că mă aduce în probe în țara lui. Aici. Mă lovea foarte tare frigul în Rusia, ajunsesem să am probleme medicale din această cauză. Am fost de acord să vin în 2017, am ajuns la Mama Mia Becicherecu Mic, în Timișoara, apoi am schimbat mai multe echipe, în toată România.
– Primul impact, cum ți s-a părut România?
– Mi-aduc aminte de chipul unei doamne, mai în vârstă, s-a uitat la mine și mi-a zâmbit. Nu, nu avea ceva ironic sau răutate, am interpretat-o ca un gest amical. Am zis și eu „Hello”, mi s-a răspuns cu „Hello”, am considerat că e un start bun în România.
„Eu sunt băiat bun, îmi place să lucrez, nu să intru în polemici”
– Și cum ți se par românii? Ți-ai făcut o idee despre ei în șase ani.
– Sunt oameni înțelegători, cu care poți comunica. Nu sunt rasiști. Mai mult, îi apreciază pe africani, le oferă o șansă. Ca peste tot, sunt oameni buni și răi, dar important e să vezi ceea ce este pozitiv într-un loc.
– E ceva ce nu-ți place la români?
– Nu depinde de mine să-i fac pe oameni să fie într-un anume fel. Eu sunt băiat cuminte, din prima până în ultima zi aici. Mie îmi place să lucrez, nu mă interesează să intru în polemici. Nu am observat lucruri negative.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro