Muzeul de Arta are expozitie de talhari celebri

vii pot invata despre naravurile altor vremuri, expozitie deschisa in Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti.
Proiectele sociale ale doctorului Nicolae Minovici din prima parte a secolului XX s-au ocupat cu predilectie de problemele lumii subterane, a periferiilor sociale. El ctitoreste primul Serviciu Public de Salvare din sud-estul Europei, in Bucurestiul anului 1906. Treizeci de ani mai tarziu va crea pe langa „Salvare” Spitalul de Urgenta si scoala Samariteana. Aici exista „Biroul Asistentei prin Munca al Cersatorilor din Bucuresti”. A organizat si modernizat serviciul social al Azilului de Noapte, aflat in vecinatatea institutiilor amintite.
„Ceea ce ne-am propus in primul rand a fost sa dovedim faptul ca istoria marginalului se intersecteaza cu istoria, geografia urbana, sociologia, antropologia, medicina, literatura, etnografia si arta”, ne-a spus Adrian Majuru, istoric la Muzeul „Dr. Nicolae Minovici”.
Sectiunea tatuaje este reprezentata de mai multi centimetri patrati de piele de om pe care s-au tatuat candva iubiri de tot felul. Conform datelor lasate de dr. Minovici, tatuajele se deosebesc de la o perioada la alta. Daca in secolul al XIX-lea se purta tatuajul de familie, cu detalii vestimentare (o fosta „Gherghina” poarta rochi cu crinolina – n.r.), in perioada interbelica barbatul imprima pe brat doar bustul iubitei, cum ar fi „Veta”, cu detalii privind coafura.
Conform datelor vremii, la inceputul secolului XX Regatul Romaniei avea probleme deosebite cu raspandirea bolilor venerice, in special cu sifilisul. Iubaretii cei mai putin atenti la ce partener isi aleg in pat s-au dovedit a fi moldovenii. Cel putin asa arata harta realizata de autoritati in 1909. Pe locul doi se situau oltenii din Dolj, iar dupa ei ialomitenii.

Urmărește-ne pe Google News