N-a vrut să trăiască fără marea lui iubire! Povestea de dragoste dintre milionarul sinucigaş şi soţia sa

De aproape trei săptămâni, de când soţia sa a fost arestată, Ilie Vonica a refuzat să mai mănânce şi să se mai vadă cu cineva. Slăbise mult şi suferea, însă singura căreia i-ar fi cerut sprijin ar fi fost “Dana mea”, aşa cum îşi alinta soţia.
De altfel, pe cele cinci pagini scrise, marţi, înainte de a se arunca de la etajul vilei sale, Ilie Vonica îi cere iertare soţiei. Îi spune că a iubit-o foarte mult, că e singura femeie pe care a iubit-o şi o roagă să îl ierte că nu a fost puternic, aşa cum Dana îi ceruse.
Spune că nu putea trăi cu gândul că e “acolo” şi, pentru că amândoi ştiau că în familie cea puternică era ea, îi cere, în scrisoare, să aibă grijă de tot, mai ales de fiica lor. Trupul lui Ilie Vonica a fost depus, ieri, în capela unei biserici centrale din Sibiu, unde va fi îngropat fără slujbă, cel mai probabil duminică.
Familia a amânat cât s-a putut de mult momentul în speranţa că avocatul familiei va reuşi să o elibereze şi pe soţia lui Vonica pentru a-şi lua rămas-bun. Adunate în jurul sicriului, rudele milionarului se rugau, ieri, ca tot acest coşmar să se termine curând.
“El a fost un om foarte corect, cinstit! Un om ca el rar mai e. Nu a spus nimic, că ar fi supărat. Poate din cauză că soţia lui e acolo şi e nevinovată. I-a fost greu să o ştie acolo şi nu a rezistat, inima lui a cedat. A fost o presiune mare, să îşi ştie soţia acolo, nevinovată. O iubea foarte mult. 30 de ani, vă daţi seama?!”, a povestit plângând Maria Gândilă (foto), verişoara lui Vonica.

Recomandări

Mircea Geoană, interviu integral la 55 de întrebări – powered by Libertatea: „România este, în continuare, un loc în care șmecherii par să se descurce mai bine”

Mesaj emoţionant al medicilor de la Polisano

Angajaţii familiei Vonica de la Clinica Polisano au transmis şi ei, ieri, un mesaj de condoleanţe şi vorbesc cu multă afecţiune despre afaceristul care s-a sinucis: “De 20 de ani, fiecare zi a fost o provocare şi a clădit pas cu pas şansa pe care ne-a dat-o nouă, celor peste 2.000 de angajaţi. Ştia numele fiecăruia dintre noi. Fiecare zi începea cu zâmbetul pe buze, o partidă de tenis şi cu o forţă pe care noi, cei din jurul lui, nu puteam decât să o admirăm. Valorile pe care ni le-am însuşit lucrând împreună ne vor fi de ajuns acum pentru a duce mai departe visul său: de a schimba în bine cursul vieţii pentru cei mulţi, prin cele ce puţini ştiu să facă”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro