Într-o carte de 160 de pagini lansată săptămâna aceasta, ‘Napoleons nyrer’ (Rinichii lui Napoleon), Arne Soerensen afirmă că împăratul a decedat de probleme renale şi urinare care au durat mai mulţi ani.
Pe lângă funcţiile sale la spitalul din Aalborg (nord), acest medic, în prezent în vârstă de 82 de ani, ‘pasionat de istoria lui Napoleon’ a studiat şi analizat ‘timp de 50 de ani viaţa şi sănătatea sa, din copilărie şi până la moarte’.
‘Napoleon avea din tinereţe o strâmtare cronică în jurul canalului urinar, infecţii cronice ale unei vezici atrofiate, o boală renală, o nefropatie obstructivă, antrenând complicaţii mortale’, a declarat el. ‘A avut probleme cu urinatul foarte mult timp, încât a spus într-o zi ‘din asta o să mor”, a adăugat medicul, evocând simptome ‘care îl făceau să sufere teribil încă din 1790’.
Concluziile sale se bazează pe analize clinice obiective ale faptelor care au fost obiectul în trecut unor numeroase interpretări diferite şi eronate ale cauzei morţii lui Napoleon, asigură el. ‘Am urmărit starea sa de sănătate încă din copilărie, simptomele sale urinare de-a lungul vieţii, la fel cum am analizat rapoartele diverşilor săi medici până la autopsiile de după deces’, a explicat specialistul. În timpul campaniilor din ‘Italia şi Rusia, până la bătălia de la Waterloo’, Napoleon era adesea ‘bolnav, apatic, cuprins de febră’, ca de exemplu la Borodino în 1812, unde era atins de ‘o infecţie a rinichilor’.
‘Mulţi experţi şi istorici au scris despre Napoleon şi cauzele morţii sale. Ei au evocat, de asemenea, problemele lui urinare pe care le-au considerat fără importanţă, în condiţiile în care în realitate ele constituiau o cheie pentru înţelegerea evoluţiei bolii sale şi a decesului’, a mai spus Soerensen. Numeroase ipoteze au fost avansate până acum pentru a explica moartea la 5 mai 1821 pe insula Sfânta Elena a fostului împărat în vârstă de 51 de ani: otrăvire cu arsenic, cancer de stomac, zelul medicilor care au înmulţit spălăturile stomacale şi ar fi putut provoca probleme cardiace…