Impactul a creat două cratere care se suprapun: un crater estic care măsoară 18 metri în diametru și un crater vestic care se întinde pe 16 metri.
Împreună, creează o depresiune care are o lățime de aproximativ 28 de metri.
After a rocket body impacted the Moon last year, NASA’s Lunar Reconnaissance Orbiter was able to snap a surprising view of the impact site. Unexpectedly, the crater is actually two craters and may indicate that the rocket body had large masses at each end: https://t.co/WtMAFrNkUw pic.twitter.com/hcoYPxlm8z
— NASA 360 (@NASA360) June 27, 2022
De obicei, rachetele uzate au cea mai mare masă la capătul motorului, deoarece restul rachetei este în mare parte doar un rezervor de combustibil gol. Dar craterul dublu sugerează că acest obiect avea mase mari la ambele capete atunci când a lovit Luna.
Originea exactă a corpului rachetei, o bucată de gunoi spațial care orbita satelitul natural de ani de zile, este neclară, iar craterul dublu i-ar putea ajuta pe astronomi să-și dea seama ce l-a creat.
Luna nu are o atmosferă protectoare, așa că este plină de cratere create de corpurile cerești, precum asteroizii, care lovesc regulat suprafața ei.
Aceasta este primaul eveniment cunoscut de experți, în care un deșeu spațial lovește neintenționat suprafața lunară. Craterele au rezultat din prăbușirea intenționată a navelor spațiale pe Lună.
De exemplu, patru cratere lunare mari atribuite misiunilor Apollo 13, 14, 15 și 17 sunt toate mult mai mari decât fiecare dintre craterele suprapuse create de impactul din 4 martie. Cu toate acestea, lățimea maximă a noului crater dublu este similară cu craterele Apollo.
Bill Gray, un cercetător independent concentrat pe dinamica orbitală și dezvoltator de software astronomic, a fost primul care a observat traiectoria rachetei de amplificare.
Gray a identificat-o inițial dept o rachetă SpaceX Falcon, dar mai târziu a spus că a greșit și că ar fi fost probabil vorba despre o misiune lunară chineză din 2014, o evaluare a convenită și de NASA.
Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Externe din China a negat că racheta provine de la misiunea sa lunară Chang’e-5, spunând că aceasta de fapt a ars la reintrarea în atmosfera Pământului.
Nicio agenție nu urmărește sistematic resturile spațiale atât de departe de Pământ, iar confuzia cu privire la originea rachetei a întărit necesitatea ca agențiile oficiale să monitorizeze mai îndeaproape gunoaiele din spațiul îndepărtat, mai degrabă decât să se bazeze pe resursele limitate ale persoanelor private și ale cadrelor universitare.
Cu toate acestea, experții spun că provocarea mai mare o reprezintă resturile spațiale de pe orbita joasă a Pământului, o zonă în care se pot ciocni cu sateliții funcționali, pot crea mai multe deșeuri și amenință viața umană pe navele spațiale cu echipaj.
Există cel puțin 26.000 de bucăți de gunoi spațial care orbitează în jurul Pământului, care au dimensiunea unei mingi de baseball sau mai mari și ar putea distruge un satelit la impact.