Telescopul spaţial Transiting Exoplanet Survey Satellite (TESS), administrat de NASA, a dezvăluit cronologia detaliată a momentelor în care o stea aflată la o distanţă de 375 de milioane de ani lumină în raport cu Terra şi-a modificat traiectoria de deplasare şi a început să fie atrasă de inexorabila forţă gravitaţională a unei găuri negre super-masive, au precizat joi experţii agenţiei spaţiale americane.
Acea stea, care avea o dimensiune comparabilă cu aceea a Soarelui, a fost în cele din urmă aspirată şi complet distrusă în cadrul unui fenomen cosmic rar, denumit de oamenii de ştiinţă „tidal disruption event” („eveniment de ruptură prin efect de maree”).
Astronomii au folosit o reţea internaţională de telescoape pentru a detecta fenomenul înainte de a apela la serviciile furnizate de telescopul spaţial TESS, care, monitorizând zonele permanente de observare spaţială ce i-au fost desemnate în vederea detectării unor exoplanete, a reuşit să surprindă în imagini începutul acestui eveniment cosmic violent, dovedind eficienţa metodelor sale unice de studiere a Universului.
„Aceasta a fost cu adevărat o combinaţie între a fi bun din punct de vedere ştiinţific şi a fi norocos, iar uneori este exact lucrul de care ai nevoie pentru a împinge ştiinţa spre înainte”, a declarat Thomas Holoien, astronom la Carnegie Institution for Science, coordonatorul acestui studiu ce a fost publicat în Astrophysical Journal.
Astfel de fenomene se produc atunci când o stea se aventurează prea aproape de o gaură neagră super-masivă, obiecte cosmice aflate în centrul celor mai multe dintre galaxiile mari, inclusiv în centrul Căii Lactee. Uriaşele forţe gravitaţionale ale găurii negre dezintegrează acea stea „ghinionistă” în miliarde de fragmente, o parte a materiei stelare fiind aruncată în spaţiu, iar restul se prăbuşeşte în interiorul găurii negre, formând astfel un disc de gaze fierbinţi şi strălucitoare, pe măsură ce steaua este înghiţită de gaura neagră.
„Mai exact, am putut să măsurăm rata cu care discul a devenit mai strălucitor după momentul în care a început să strălucească şi am observat o scădere a temperaturii şi a strălucirii sale, aceste detalii fiind unice”, a precizat profesorul Holoien.
Observarea oscilaţiei luminoase pe măsură ce gaura neagră „înghite” steaua „ghinionistă” şi aruncă în spaţiu material stelar sub forma unei spirale orientate spre exterior ar putea să îi ajute pe astronomi să înţeleagă mai bine comportamentul găurilor negre, considerat un mister ştiinţific după ce o teorie a fizicianului Albert Einstein a examinat în urmă cu peste 100 de ani influenţa gravitaţiei asupra luminii aflate în mişcare.