Nașterea „partidelor zombi”. Un profesor explică felul în care ”politicienii populiștii exagerează deficiențele din societate”

Unele partide politice din Europa sau din lume se află într-o formă de regresie care poate fi numită „zombificare”, scrie profesorul Universității Tartu din Estonia, Jüri Saar, care folosește acest termen pentru a descrie populismul unor partide precum cel republican din SUA, cel conservator din UK sau cel condus de Viktor Orban în Ungaria. Pericolul este că populiștii risipesc capitalul social și material câștigat în timp de societăți și că în schimbul unor promisiuni nerealizabile, ei cer cât mai multă putere, mai scrie profesorul, în analiza publicată de site-ul televiziunii publice estone ERR.

Politicienii populiști, scrie Jüri Saar, au o abilitate în a observa deficiențele din societate și un fler pentru a le exagera. Soluțiile pe care le propun sunt declarative, nefezabile sau triviale și sunt condiționate de oferirea unor puteri sporite celor care promit să le execute.

S-a sugerat că puțin populism este inevitabil în politică și e posibil ca afirmația să fie parțial adevărată, spune profesorul. Însă o privire mai atentă aruncată populiștilor puri arată că ei nu oferă altceva decât atacuri la adresa competiției și promisiuni mărețe care nu sunt îndeplinite.

Saar avertizează, în același timp, că politicienii populiști reprezintă un pericol mare pentru societate, deoarece nu fac decât să risipească bunurile comune câștigate în timp, fie că este vorba despre resurse materiale sau capital social.

Recomandări

Campionii traseismului politic din listele pentru alegerile parlamentare. Partidele le favorizează eligibilitatea în detrimentul candidaților noi

Populiștii, spune el, sunt paraziți care nu știu să trăiască decât pe cheltuiala altora. Nu știu cum să îmbunătățească situația și doar sifonează energia.

Două tipuri de „partide zombi”

În analiza lui Jüri Saar există două tipuri de partide zombi.

În primul tip se înscriu partidele special create pentru a a ajunge la putere prin populism, conform strategiei „preia puterea mai întâi și vezi mai apoi ce poți face cu ea”.

Printre aceste partide „neopopuliste” el include Fidesz, partidul aflat la guvernare în Ungaria, Lege și Justiție, care guvernează în Polonia, Mișcarea Cinci Stele din Italia, partidul Vox din Spania sau Adunarea Națională a lui Marine Le Pen din Franța.

Toate aceste partide au o poziționare ambiguă, nu sunt nici de dreapta, nici de stânga, sunt omnivore. Uneori, observă profesorul, aceste partide chiar refuză să admită că fac politică, și tratează evenimentele ca pe un spectacol, un „performance”, o parodiere a politicii.

Populiștii, spune Jüri Saar, nu sunt capabili să conducă o țară, dar sunt potriviți să sustragă resursele statului și să cultive legături externe dubioase.

Al doilea tip de partide zombi sunt cele vechi, cu o lungă istorie, care au trecut spre populism, apoi spre zombificare. Pe o astfel de listă se află Partidul Republican din SUA și cel Conservator din Marea Britanie.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. „POS-ul nu mai funcționează, se poate plăti doar cash”. Ce ar trebui să verifice Corpul de Control al Ministerului Culturii

În SUA, Partidul Republican a devenit o parodie a sa, sub Donald Trump. Este clar, scrie profesorul, că fostul președinte a făcut ca țara sa să fie mai mică și mai puțin influentă în lume, în ciuda bine-cunoscutei promisiuni.

A ales confruntarea cu aliații și a avut relații călduțe cu autocrați din țări considerate nedemocratice. Se spune că Trump a fost multă vreme nehotărât ce partid să aleagă, pentru că nu îi păsa de pozițiile politice ale niciunuia, dar i-a ales în cele din urmă pe republicani.

În Marea Britanie, Boris Johnson nu își dorea inițial Brexit-ul. „Nimeni în toate mințile nu ar vrea să părăsească UE. Oamenii de afaceri nu vor asta, City of London nu vrea asta, nu se va întâmpla”, spunea el pe când era primar al Londrei.

Însă Johnson a înțeles rapid cât de puternică este tema și cât de bine îi susținea dorința de a prelua puterea, scrie profesorul.

Iar tema a generat o campanie „nerușinată” de minciuni, în care oamenilor li se vorbea despre sumele astronomice pe care UE le cerea de la Londra, spune el. Oamenii erau intimidați cu discuții despre instalatorul polonez și teroriștii islamiști și li se spunea că Regatul Unit va fi iarăși mare și influent.

Recomandări

Mama copilului de 3 ani mort în accidentul provocat intenționat de soțul ei a văzut în direct tragedia: „Tati, tati nu mai mâna maşina”

Dar rezultatul, observă Jüri Saar, a fost exact opusul, și nu doar din cauza Brexit-ului. Marea Britanie traversează acum crize simultane, cauzate în principal de dificultatea de a face față schimbărilor.

Cei mai mulți oameni consideră că Brexit-ul este un eșec.

Cum funcționează zombificarea

Populismul care a dus la zombificarea din SUA și Marea Britanie are trăsături similare, scrie profesorul. În ambele cazuri a fost vorba despre un lider charismatic care canalizează puterea de la nivel instituțional la cel personal.

Dar charisma, spune Jüri Saar, tinde să fie distructivă și sugerează o tulburare de personalitate.

Cu un astfel de lider, întreaga structură de conducere este mutată gradual pe o nouă fundație – o relație numită clientelism.

Principala caracteristică a acestei relații este responsabilitatea celor de jos față de cel de la vârf, prin urmarea necondiționată a ordinelor venite de sus.

Iar acest lucru, spune profesorul, este în direct contrast cu felul în care ar trebui să funcționeze o democrație, în care cei de sus sunt responsabili în fața celor de jos.

Această situație provoacă o zombificare a partidului, în care oricine nu este de acord este exclus, iar membrii activi trebuie să fie loiali.

În același timp, o propagandă masivă este folosită pentru condiționarea electoratului și pentru asigurarea puterii pe termen lung. Odată ce și acest pas este atins, societatea democratică se transformă într-una autocratică.

Eșecul unui partid populist la guvernare în Estonia

Jüri Saar își îndreaptă analiza și spre situația din Estonia, mai puțin cunoscută probabil cititorilor din România.

Aici, un guvern de coaliție format de unul dintre partidele vechi ale țării, Partidul de Centru, cu alte două grupări – EKRE (extremă dreapta) și Isamaa (conservator) – s-a prăbușit în ianuarie pe fondul acuzațiilor de corupție.

Guvernul a fost implicat în numeroase scandaluri, inclusiv multe provocate de populiștii din EKRE.

În vreme ce EKRE a reușit să ajungă la guvernare, politicienii populiști nu au făcut mai nimic în beneficiul statului în timpul mandatului, scrie profesorul. Statul paralel a rămas o țintă constantă a atacurilor venite dinspre EKRE, în ciuda faptului că partidul venise la putere, era parte a statului.

Ministrul internelor Mart Helme a început să modifice structura existentă și a încercat să creeze o forță loială lui, acuzând în acest timp oficialii de politizare.

În treacăt fie spus, Mart Helme a demisionat în toamna lui 2020, după ce el și fiul său, Martin Helme, ministru de finanțe în același guvern, au spus că Joe Biden a ajuns președinte în urma unor alegeri fraudate, îngrozindu-i pe ceilalți responsabili estoni.

Din multele scandaluri în care au fost implicați politicienii EKRE pot fi reținute și cele declanșate de solicitarea lui Martin Helme către postul public de televiziune privind pedepsirea jurnaliștilor care îi critică partidul sau de folosirea, de către același Helme și de către tatăl său, a unui salut folosit de suprematiștii albi.

EKRE, spune Jüri Saar, este un partid zombi, problema fiind că prin aducerea lui în guvern, Partidul de Centru i-a oferit șansa de normalizare în ochii electoratului.

Abilitățile lor au fost vizibile și în recentele alegeri locale din Estonia, unde politicienii EKRE și-au continuat discursul populist, scrie profesorul. Mesagerii partidului au spus că Estonia ar trebui să reducă prețul electricității și au avertizat că politica guvernului sărăcește populația, transmițând astfel un mesaj de stânga.

Dar, în același timp, au spus că UE vrea să inunde Estonia cu forță de muncă ieftină din străinătate, un exemplu de populism de dreapta.

Am face bine să înțelegem că lumea este un loc complicat și că soluțiile simple la problemele complicate pot părea atractive, dar sunt, în același timp, ineficiente sau nocive, spune profesorul.

Și totuși, concluzia ar putea fi una pozitivă, și nu doar pentru Estonia, unde EKRE nu a obținut un rezultat satisfăcător în alegerile locale.

Predicțiile analiștilor politici cum că anii 2020 vor fi decada populiștilor pare mai puțin valabilă acum, spune Jüri Saar, care crede că există motive să sperăm că și în general, în lumea occidentală, pendulul politic se întoarce spre centru.

Urmărește-ne pe Google News