28 comentarii„Nir Oz este un loc minunat, totul este verde în comunitarea noastră rurală, un paradis pentru copii. Am crescut aici, cunosc pe toată lumea, toți suntem ca o mare familie”, povestește Natali.
Când au fost treziți devreme, pe 7 octombrie, de sirenele de alarmă, Natali, Shay, soțul ei, fiul Negev și micuța Rotem s-au refugiat în buncărul din subsolul casei.
„După un timp ne-am dat seama că nu era o alarmă normală de rachetă”, spune Natali. „Soțul meu face parte din echipa de securitate a kibbutzului. Și-a luat pușca și a ieșit afară”, rememorează femeia momentele tensionate.
A crezut că soțul ei a murit
Shay și alți colegi s-au angajat într-un schimb de focuri cu atacatorii. Trecuseră 40 de minute și Natali credea deja că bărbatul ei este mort.
Shay a revenit în adăpostul nostru și a vrut să iasă din nou. I-am spus că, dacă pleacă, voi rămâne văduvă și copiii lui vor crește fără tată.
Natali:
Soțul ei rămâne în adăpost și blochează ușa de la buncăr: „Devenise insuportabil de cald, camera este etanșă, aerul condiționat nu a funcționat pentru că au tăiat curentul”.
Familia aude împușcăturile de afară, grenadele de mână explodează, casa vibrează. Urmărește baia de sânge din kibbutz prin intermediul grupurilor de WhatsApp.
Tatăl ei a murit apărându-i mama
Primește mesaje de la prieteni și rude răniți, cineva îi scrie cu disperare că teroriștii au pătruns în casa lor.
Tatăl meu Yossi mi-a scris că păzește ușa adăpostului în care stăteau el și mama mea. Teroriștii au reușit să facă o gaură, l-au împușcat mortal prin crăpătură. A protejat-o pe mama mea, care a supraviețuit.
Natali:
Mai târziu, militanții au ajuns și la adăpostul lor și trag în ușa buncărului, dar nu reușesc să o deschidă. Dar mica familie nu știe cât poate rezista.
„I-am îmbrățișat și le-am spus că vom rămâne cu toții împreună”
„L-am întrebat pe soțul meu în engleză, ca să nu priceapă cei mici, dacă mai avea gloanțe în armă. El a dat din cap.. «Dacă nu-i putem ține afară, împușcă-ne și apoi împușcă-te și tu, e mai bine așa». A tăcut câteva minute și apoi a spus «da»”, afirmă Natali.
Nu am vrut ca micuții mei să sufere, să fie abuzați, torturați și uciși în Gaza. Trebuia să iau o decizie pe care nicio mamă nu ar trebui să o ia: cum ar trebui să moară copiii mei? I-am îmbrățișat strâns și le-am spus că vom rămâne cu toții împreună.
Natali:
Miraculos, Shay a reușit să blocheze ușa. Deodată, familia aude voci care se apropie de casă. „Ei cântau, erau fericiți”, spune Natali.
După ce au plecat teroriștii, i-au călcat hoții
Doi bărbați și o tânără au intrat în casa lor și familia a auzit totul. „Au fost foarte relaxați, și-au făcut singuri mâncare, au pornit Netflix…”, spune Natali. „Femeia mi-a luat hainele, lenjeria, mi-a luat ochelarii de soare și i-a lăsat pe ai ei”, adaugă ea.
În timp ce familia rămâne în buncăr, Natali primește mesaje pe telefonul mobil: cărți în limba arabă sunt descărcate, iar cardul ei de credit este folosit pentru a face achiziții în Gaza.
Soldații care nu știau parola!
La un moment dat, supraviețuitorii aud oameni înarmați strigând în ebraică, dar sunt teroriști Hamas care vor să-i ademenească pe cei rămași în viață într-o capcană.
Armata israeliană trimite o parolă celor prinși, astfel încât să deschidă ușa doar soldaților adevărați.
La un moment dat au venit soldații israelieni, dar nu știau parola. Fiul meu a strigat: „Sunteți teroriști!”.
Natali:
Durează câteva minute până când soldații primesc parola de la centrul lor de comandă, iar familia deschide ușa buncărului.
Paradisul destrămat
„Copiii mei erau goi, s-au uitat la soldați de parcă l-ar vedea pe Dumnezeu, au alergat la ei și i-au îmbrățișat”, spune femeia.
Afară, cadavrele prietenilor și rudelor zăceau peste tot în paradisul verde din Nir Oz. Totul este ars și devastat: „Mi-am legat copiii la ochi și le-am spus să privească în jos”.
Acum, Natali și familia ei sunt cazați într-un hotel cu ceilalți supraviețuitori din Beer Sheva.