Olanda, ar fi bine sa precizam din capul locului ca declinul tricolorilor nu s-a accentuat, dar a ramas acelasi dupa episodul Glasgow. intr-un fotbal in care varful de forma al unei generatii talentate s-a consumat inutil in lunga noapte daneza, un inexpresiv 2-1 administrat Scotiei mi se pare acum doar pansamentul care acopera o rana adanca si aducatoare de sechele. Da, am trecut de Scotia, dar Mutu nu mai e jucatorul de aur, ci atacantul de duzina care ieri perfora porti, iar azi se multumeste cu tibiile adverse. Poate fi doar o intamplare ca nervii lui Mutu au cedat exact atunci cand statutul de rezerva la Chelsea ii vine ca o manusa, asa cum se poate invoca si nevoia de rezultate imediate a unui grup sfartecat de interese si de prietenii. Poate si de doua necalificari consecutive, impartite frateste. si dezvoltate la umbra lui Chivu. Am batut Scotia, dar, daca e sa fim sinceri cu noi insine, am batut pasul pe loc.
Ramanem o echipa cu potential si cu zile bune irosite in nopti proaste, ramanem o promisiune si nimic mai mult. Ramanem nationala obiceiurilor urate, a trasului de timp in prelungiri si a intrarilor la rupere in sufrageria gazdelor. Ramanem in urma.