În ultimele zile, Ankara şi Atena şi-au înmulţit demonstraţiile de forţă în această regiune, amplificând tensiunile, şi numeroase incidente au mărit îngrijorarea privind posibilitatea soluţionării crizei. Cele două ţări îşi dispută împărţirea zăcămintelor de gaz descoperite în ultimii ani.
„După discuţiile mele cu liderii grec şi turc cei doi aliaţi au convenit să înceapă discuţii tehnice la NATO şi să stabilească mecanisme pentru detensionare militară în scopul de a reduce riscul de incidente şi accidente în Mediterana de Est”, a postat Stoltenberg pe Twitter.
„Grecia şi Turcia sunt aliaţi preţioşi şi NATO este o platformă importantă pentru consultări asupra tuturor chestiunilor care privesc securitatea noastră comună”, a adăugat el.
„Rămân în contact strâns cu toţi Aliaţii preocupaţi pentru a găsi o soluţie la tensiuni în spiritul solidarităţii NATO”, a mai precizat Stoltenberg.
Miercuri, şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo a cerut Atenei şi Ankarei „să reducă tensiunile” pentru a pune capăt escaladării în Mediterana de Est.
Uniunea Europeană amenință Turcia cu sancțiuni pentru provocările din estul Mediteranei, dar evită să declare un război diplomatic Ankarei, cu care are deja o relație complicată. Operațiunile de prospectare lansate de turci în zone maritime revendicate de Grecia și Cipru au condus la amenințări cu război din partea ambelor tabere. Care este miza, ce rol joacă o insuliță de 12 kilometri pătrați în tot acest conflict și cât de vechi este conflictul greco-turc?
Tensiunile istorice dintre Atena și Ankara au escaladat în ultimele zile, după ce o navă de cercetare a Turciei, însoțită de nave militare, a efectuat operațiuni în zona grecească. În replică, Grecia a efectuat manevre militare aeronavale, alături de Franța, Italia și Cipru, fapt ce a provocat furia președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Acesta a invitat Atena ”să se abţină de la orice eroare care ar deschide calea ruinării lor”.
Totul a culminat sâmbătă, când ministrul turc de externe, Mevlut Cavusoglu, a avertizat că orice acţiune din partea Greciei vizând extinderea apelor sale teritoriale de-a lungul ţărmurilor estice, spre Turcia, va fi considerată un motiv de război, notează Agerpres. ”Acesta este un motiv de război sau casus belli”, a spus şeful diplomaţiei turce, într-un interviu acordat postului local de radio A Haber. La rândul său, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, i-a calificat, duminică, drept ”lacomi şi incompetenţi” pe liderii Franţei şi Greciei.
O insulă de buzunar care atârnă greu pe hartă
Mai multe insule situate lângă malul turcesc, dar deținute de către greci ridică probleme referitoare la trasarea frontierei maritime. Ankara încearcă de ani buni să-și redefinească hotarele, acuzând Atena că a transformat Marea Egee într-un lac grecesc.
În timp ce Grecia invocă legislația internațională, Turcia se mira recent, prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe, Hami Aksoy, că ”o insulă de 10 kilometri pătrați, aflată la 2 kilometri de Anatolia (în Turcia – n.r.) și la 580 de kilometri de continentul grec” poate oferi Atenei acces la o zonă economică maritimă de 40.000 de kilometri pătrați.
Turcia nu mai crede în tratate
Frontiera dintre Turcia și Grecia a fost stabilită efectiv prin Tratatul de la Lausanne din 1923, care punea capăt războiului greco-turc. Tratat contestat astăzi de Ankara pe motiv că, la acea epocă, frontierele maritime nu reprezentau un interes major.
În istoria recentă, cele două părți au fost deja de două ori pe punctul de a declanșa ostilitățile militare: în 1987 și la începutul lui 1996, când Ankara a încercat să ocupe insule nelocuite din regiunea Imia. În coliziune directă cu planurile expansioniste ale Turciei a intrat și Ciprul, stat pe care Ankara nu-l recunoaște, deși este membru UE din 2004. Turcii au efectuat deja o serie de foraje în apele teritoriale ale Ciprului.
Grecia se aliază cu Egiptul, Turcia cu o parte a Libiei Grecia și-a asigurat susținerea Egiptului, cu care a semnat în 2019 un acord bilateral pentru exploatarea zonelor maritime din estul Mediteranei. Înțelegerea este o replică la un acordul similar încheiat de turci cu una dintre părțile implicate în conflictul intern din Libia, acord prin care își extinde semnificativ suprafața apelor teritoriale – aproximativ plus 30 % din platoul continental.
Acordul a fost contestat la scară largă pe scena politică internațională. Egiptul a avertizat că va scufunda navele turcești care livrează arme Libiei. Prin aceleași ape tulburi în care se agită astăzi nave de război ar urma să treacă, în viitor, și conductele care să ofere Europei o alternativă la gazele rusești. Israel a fost cooptat alături de Grecia și Cipru într-un proiect privind construcția unui gazoduct care să interconecteze aceste țări și care să asigure transportul gazelor naturale către Europa. Și asta, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat.