Comentează- În mai, Libertatea a scris despre cum aproximativ 150.000 de navigatori trebuie să schimbe tura și nu pot, din cauza restricțiilor impuse de pandemia de COVID la nivel global.
- Cei șase români blocați acum în Africa Centrală sunt un astfel de exemplu, iar povestea început în mai, când, conform contractelor de muncă, ar fi trebuit să se întoarcă acasă, dar granițele au fost închise.
- La începutul acestei săptămâni, alți șase români, care îi vor schimba, au ajuns în Gabon. Navigatorii speră că vor pleca în câteva zile înapoi acasă.
“Am știu în ce zonă vin, am știut că este o zonă de piraterie, dar nu m-am gândit că această pandemie ne va prinde aici și o să fie așa de greu de plecat. Până acum, schimburile de aici s-au făcut la timp, indiferent de piraterie și de tot. Pandemia a dat totul peste cap”, spune un navigator de pe vasul CAPE LIMBOH, pentru Libertatea.
***
CAPE LIMBOH este un tanc care transportă substanțe chimice și aparține unei companii franceze. Românii de la bord au contractele intermediate de o companie cu sediul în Constanța, care în prezent are peste 1.200 de membri ai echipajului sub contract pentru peste 53 de proprietari de nave străine, conform informațiilor oferite pe site.
“Nu coborâm niciodată, pentru că este periculos”
Din cauza pandemiei de coronavirus, care a închis granițele mai multor țări, navigatorii au rămas blocați în mijlocul Golfului Guineei și au primit acte adiționale prin care contractele le-au fost prelungite de la o lună la alta. La începutul lunii august, au refuzat să mai semneze și au cerut ajutorul sindicatelor lucrătorilor navali.
“Nava este închiriată de guvernul gabonez de la Compania Sea Tankers, noi ne mișcăm doar aici, în statul gabonez, încărcare la Port Gentil și descărcare la Libreville. Nu coborâm niciodată, pentru că este periculos”, spun pentru Libertatea surse de pe navă.
COVID la bord: “Aici ești cam în voia valurilor”
La începutul lunii iunie, 13 dintre cei 15 membri ai echipajului de pe CAPE LIMBOH au fost diagnosticați cu coronavirus.
“A fost totul pe muchie de cuțit, era să fim dați afară în apele internaționale fără teste, să rămânem pur și simplu ai nimănui”, declară o sursă care dorește să rămână anonimă.
La capătul celălalt al lumii, fără a păși pe uscat
Echipajul de pe CAPE LIMBOH crede că virusul a fost adus la bord în urma unei inspecții care a avut loc la sfârșitul lunii mai, când două persoane au inspectat nava.
“De când au venit cei doi, toată lumea a picat, unul câte unul” – sursă de pe Cape Limboh.
Fiecare dintre cei 15 are cabina personală și fiecare s-a confruntat singur cu simptomele, care în unele cazuri au fost mai virulente, iar în altele, mai ușoare. S-au tratat cu paracetamol și răbdare, iar pe 12 iulie, la peste o lună de la diagnosticare, testele le-au ieșit negative.
În țara asta, nici nu prea sunt multe posibilități să te duci la spital să te trateze. Aici ești cam în voia valurilor, dacă se întâmplă ceva cu tine.
Unul dintre românii de pe navă:
După o lună în care au comunicat cu cele două companii, din Franța și din România, cei de la bord au fost informați că au două alternative pentru a se întoarce acasă: să meargă în Camerun și să facă schimbul acolo sau să aștepte să vină schimbul unde sunt, așa cum trebuia să se întâmple în mod normal. De la o săptămână la alta, li s-a cerut să aibă răbdare, explică o sursă de pe navă.
Tehnici de supraviețuire în inima pirateriei
De-a lungul contractelor care i-au purtat în ape internaționale, în vecinătatea piraților, navigatorii români au învățat că lucrul cel mai important este să te ții departe de țărm, acesta fiind cel mai periculos.
“Riscurile sunt foarte mari, dacă nu există o navă pregătită cu măsuri de siguranță: sârme de jur-împrejur, ușile închise, veghe destul de bună. Acești pirați sunt foarte bine pregătiți și cunosc punctele slabe ale vapoarelor. Ei când urcă știu ce au de făcut”, explică pentru Libertatea un membru al echipajului.
Al Jazeera a scris despre cum industria navală a avertizat despre pericolele din ce în ce mai mari cu care se confruntă cei care navighează prin Golful Guineei, în special în Nigeria, inclusiv despre răpirile instrumentate de bandele de pirați, care au trecut de la furtul încărcăturilor la răpirea echipajului, pentru a cere recompense.
Am trăit la o distanță de vreo 4-5 mile marine de un atac de piraterie. Nu au fost răpiți oameni, dar practic pirații au luat diferite bunuri materiale.
Navigator român:
Poveștile de la bord
Navigatorii români povestesc, cum de-a lungul meseriei, au auzit povești despre oameni răpiți de pirați. Astfel de întâmplări nefericite intră în categoria riscurilor meseriei.
“Știu povești ale unor oameni care au fost 4, 5, 6 luni în cuști, au fost ceruți bani de la guvernele lor pentru răscumpărare. Sunt chinuiți – practic, te marchează pe toată viața”, declară o sursă pentru Libertatea.
Aflați la o distanță de peste 10.000 km de casă, navigatorii români de pe CAPE LIMBOH au descoperit în lunile astea că, de fapt, cea mai mare diferență între navigarea în apele europene și celelalte constă în posibilitatea de a ajunge repede acasă, în cazul unei situații neprevăzute.
Dacă eram în Europa și compania nu făcea nimic pentru noi, puteam coborî când voiam noi și găseam ușor o cale de a merge acasă. Eram siguri că ajungem acasă.
Navigator român:
“Suntem fizic și psihic extenuați”
Familia este cea care îi ține pe linia de plutire, prin telefon. Uneori, încearcă să navigheze spre casă, cu ajutorul papilelor gustative. La fiecare 15 zile, primesc provizii în portul de descărcare: legume, fructe, carne, patiserie.
Bucătarul e african, i-am zis cum să facă o sarma, o ciorbă. A încercat, putem să spunem că în ziua respectivă, cât de cât, ne-a adus aminte de acasă, dar nu se compară.
Navigator român:
Schimburile lor au ajuns la începutul acestei săptămâni în Gabon, iar cei șase români așteaptă acum să li se efectueze testele de coronavirus, așa cum cere protocolul, și să se întoarcă acasă.
“Sper ca alții să se gândească mai bine unde pleacă. Eu m-am lecuit”, spune unul dintre cei de pe CAPE LIMBOH.
Libertatea a contactat compania din Franța, precum și pe cea din România, care intermediază contractele de muncă, pentru a ne explica de ce acest proces a fost atât de anevoios. Până la momentul publicării acestui articol, nu am primit niciun răspuns.