„Ne-am întors acasă și nu mai era nicio casă”. Șocul unei ucrainence când a ieșit din adăpost, după aproape o lună

„Am scăpat pentru că ne-am refugiat într-un vechi adăpost antibombă din sat. A fost construit în 1941. Sătenii s-au ascuns aici în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, acum a venit rândul nostru”, a povestit Natalia Solomennik.

Satul ras de pe fața pământului

Novoselikva, un sat cu 800 de locuitori, a fost ras de pe fața pământului. Fiecare casă a fost avariată sau distrusă. Localnicii au stat aproape o lună ascunși, în beciuri, pivnite sau în adăposturile antibombă folosite ultima dată în urmă cu 80 de ani.

Electricitatea și gazul au fost oprite în Novoselikva de la sfârșitul lunii februarie. Cu toate acestea, mulți oameni au rămas pe loc, neavând unde să fugă.

Prima lovitură asupra casei în care Natalia locuia de 36 de ani a fost o bombă. S-a declanșat un incendiu. „Mi-am născut copiii acolo, i-am crescut acolo, nepoții mei s-au născut acolo”, a declarat Solomennik, izbucnind în lacrimi.

„Nu am luat nimic cu noi, am împrumutat lenjerie de la oameni”

După ce casa lor a fost lovită, familia a decis că este timpul să fugă. Au mers patru kilometri pe jos, până în satul din apropiere, unde locuiește mama Nataliei.: „Nu am luat nimic cu noi. La plecare, am dezlegat văcuța, așa avea mai multe șanse să se salveze”.

Recomandări

Dezastru aviatic în Kazahstan, după ce un avion plin cu pasageri s-a prăbușit chiar lângă aeroport. Momentul a fost surprins de martori

„Am împrumutat lenjerie de la oamenii din sat, vecinii mamei. Noi nu aveam nimic”, explică Natalia.

În adăpost am fost 15 persoane, inclusiv copii, bătrâni și o femeie însărcinată. Toți am supraviețuit! Mulți dintre vecinii lor au fost uciși.

Natalia Solomennik:

Racheta din mijlocul curții

După retragerea militarilor ruși, Natalia s-a întors acasă. În mijlocul curții a găsit înfiptă o rachetă, iar vecinii i-au spus că a explodat și o mină antitanc.

În jur, toate casele era distruse.

Și Larisa Ciuhai a revenit în sat. Ea, soțul și cei doi copii ai lor au decis să fugă când primele bombe au aterizat în apropiere.

Au revenit la Novoselikva pe 8 martie. „Ne-am întors acasă și nu mai era nicio casă”, a spus ea.

Acum, după ce rușii s-au retras din regiunea Cernihiv, mulți săteni se întorc la Novoselikva pentru a curăța resturile și pentru a încerca să-și recupereze măcar o parte din bunuri. 

„În unele locuri e greu de înțeles ce era înainte de atac. Am numărat o duzină de cratere de la loviturile cu rachete grele. Printre victime, doar civili. În prezent, nimeni, nu știe sigur câți. Chiar și naziștii au avertizat populația locală despre bombardamente. Aceasta este o crimă de război flagrantă. Oamenii au rămas fără nimic. Au nevoie de alimente, produse de igienă, medicamente, îmbrăcăminte…”, a consemnat jurnalistul Orest Zub.

Recomandări

Procurorii din dosarul Revoluției au refăcut pas cu pas regia pusă la cale de Ion Iliescu și de gruparea sa pentru execuția soților Ceaușescu

„Continuăm să zâmbim. Suntem încă în viață”

Viaceslav Kuț era în casă când o bombă a aterizat în apropiere: „Unda de șoc m-a aruncat împreună cu ușa în hol”.

„Înțeleg că este război, dar să bombardezi în așa fel așezări civile… Cu toții suntem încă speriați, dar continuăm să zâmbim. Pentru că suntem în viață”, a adăugat el.

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia 

Foto principal: Denis Kazanski

Urmărește-ne pe Google News