Vladisłav Kozłovski a lucrat la Kiev înainte de război. Când rușii au atacat Ucraina, s-a întors la Bucha, pentru că acolo locuiau mama și bunica. Când trupele rusești au început să bombardeze Bucha, Vladisłav și alții s-au ascuns într-un adăpost anti-bombă. La începutul lunii martie, soldații ruși au intrat în oraș, relatează portalul polonez Onet, care citează site-ul Vot Tak.
„Anul trecut am locuit și lucrat ca somelier la Kiev, dar după izbucnirea războiului m-am întors în zona Steklozavod (Bucha), unde locuiesc mama și bunica. Pe 2 martie, trupele de ocupație au intrat în orașul nostru, eram lângă sediul apărării teritoriale cu mai mulți prieteni. Toți cei care nu aveau arme au primit ordin să se ascundă într-un adăpost anti-bombă, lângă bază”, spune acesta.
Acestia își amintește că la început rușii nu i-au tratat rău, ba chiar au distribuit mâncare. Cu toate acestea, situația s-a schimbat rapid. „Stăteam în întuneric total. Bineînțeles, nu era lumină, apă sau căldură”.
GALERIE. ATENȚIE! Imagini cu puternic impact emoțional!
A recunoscut ulterior trupurile în pozele de la Bucha
Pe 7 martie, rușii au intrat în buncăr. Au scos femeile și copiii undeva. Au început să-i caute pe bărbați. I-au luat banii și ceasul lui Vladisłav. Au verificat și documentele. Bărbatul spune că, atunci când rușii au găsit pe cineva care a luptat de partea Ucrainei, l-au împușcat imediat. El susține că cel puțin opt persoane au fost ucise în prezența lui. ”Le-am văzut trupurile ieri în spatele unei clădiri de piatră într-un morman de lucruri într-una dintre fotografiile de la Bucha”, a povestit Vot Tak jurnaliştilor.
Acesta povestește că a fost interogat și de ruși. „Am fost întrebat unde locuiesc veteranii (care au luptat contra invaziei din 2014) sau naționaliștii, dar nu știam nimic și nu am putut răspunde. Am ajuns să fiu puternic bătut și lovit în cap cu patul puștii”.
Ucraineanul menționează că și cecenii lui Ramzan Kadyrov au intrat în oraș. „În ultima săptămână, au mărșăluit prin cartiere rezidențiale dimineața și au împușcat pe toți cei pe care i-au văzut. La sfârșitul lunii martie, ne-au ucis vecinul, un pensionar pe nume Strelets. Stătea pe o bancă, nu făcuse niciodată nimic rău în viața lui și bineînțeles că nu era „nazist”, își amintește el.
Vladislav spune că trupele cecene s-a comportat într-o manieră barbară, iar rușii au fost diferiți. Au fost cei care le-au cerut permisiunea ucrainenilor să locuiască la ei în apartamente, dar au fost și cei care i-au bătut pe proprietari și i-au dat afară în stradă.
Un pat de armă în față și un nas rupt
Bărbatul însuși a fost bătut și de un militar rus care părea beat. A strigat: „Ce, aperi Ucraina?” După această întâlnire, ucraineanul a rămas cu o „amintire” – un nas rupt. „Toate hainele mele erau pline de sânge. A lovit puternic, chiar am leșinat câteva secunde”.
În interviul acordat portalului Vot Tak, Vladislav enumeră prietenii și cunoscuții care au fost uciși de ruși la Bucha. ”Prietenul meu, Serghei Semenov, care avea vreo 40 de ani, a decis să meargă cu prietenul său prin fabrica de sticlă până în orașul Irpien. Corpurile lor au fost găsite câteva zile mai târziu. Serghei a fost ucis cu un împușcătură în ceafă, iar celălalt a fost torturat – i-a fost tăiat obrazul și i-a fost împușcat inima și i-am îngropat în incinta unității”, amintește acesta.
Cinci civili, corpurile lor au stat săptămâni într-un autobuz”
„Pe 2 martie, în timpul luptei pentru oraș, cinci civili au fost uciși: trei bărbați, o femeie și un pensionar. Corpurile lor au stat în autobuz câteva săptămâni și nu aveam voie să le scoatem. Nu aveam voie să mergem la cimitir, așa că morții erau îngropați acolo unde era nevoie. I-am încărcat pe cei cinci din autobuz în remorca unui tractor. În timp ce nu erau militari, șoferul a mers puțin mai departe, a săpat o groapă și i-a îngropat pe toți.”
Acum, bărbatul a părăsit Bucha. E la Kiev. ”După întoarcerea armatei ucrainene, eu și familia mea am reușit să părăsim Bucha prin Irpen. Pe podul aruncat în aer am ajuns la Kiev, unde am fost adăpostiți de prieteni. Desigur, pentru luna aceasta au luat-o razna. Până și dușul a devenit un lux pentru noi. Nu voi uita cum plângeau oamenii la vederea pâinii, pentru că mureau de multă vreme de foame”, adaugă acesta.