ComenteazăArtiștii din underground, actorii din teatrele independente și din ONG-uri susțin că au rămas fără venituri, iar măsuri concrete din partea autorităților pentru acest sector au fost anunțate și discutate, dar nu au fost și luate.
„Anul 2020 a fost… Nu știu să găsesc un adjectiv. A fost o încercare care speram că se termină la un moment dat. Speram să nu treacă un an și să ne găsim exact în aceeași situație, fără un plan, fără o încercare reală de ajutor al culturii independente, al artei independente. Se tot vehiculează variante de ajutor, de sprijin, niciuna nu s-a concretizat”, spune Ruxandra Bălașu, actriță și fondatoarea Teatrului Coquette.
Ea a lăsat vineri, pe treptele ministerului, o mască de vulpe și o rolă de cașcaval – „recuzită inutilă” pe care ea și colegii ei de la teatru nu au mai folosit-o de prea mult timp.
Teatrul Coquette a avut ultimul spectacol în sală în luna februarie, după ce toată vara actorii au jucat în aer liber. „În septembrie deja a început să fie frig, stăteau oamenii cu pături pe ei”, povestește Ruxandra Bălașu.
Aplauzele au rămas doar pe hârtie
Din fața Ministerului Culturii, de lângă Biblioteca Națională, a zâmbit, pentru vreo două ore, o păpușă cu rochiță roșie, ținând în brațe un câine alb. Lângă cele două plușuri au fost așezate role, balerini, cărți, partituri, afișe care anunță spectacole de mult jucate, partituri, creioane și scenarii pe care a fost mâzgălit cuvântul „anulat” cu marker roșu.
„În acest tricou sunt eu, dar sunt neesențială”, scrie pe un tricou negru, ținut de niște pietre ca să nu-l ia zborul.
„Aplauze”, scrie pe o coală albă de hârtie.
Schema de ajutor de stat, inechitabilă, spun artiștii
Restricțiile impuse în pandemia de COVID-19 au paralizat scena culturală din România.
Artiștii angajați la stat au rămas, în toată această perioadă, salariați, dar experiența trăită de independenți este în continuare cu totul alta, fiind nevoiți să supraviețuiască din propriile economii. Foarte mulți au fost forțați să șomeze sau să-și schimbe pur și simplu cariera în 2020.
Ministerul Culturii a venit cu un proiect de ajutor în valoare de 100 de milioane de lei, pentru susținerea sectorului cultural independent. Asta se întâmpla în noiembrie anul trecut, însă din proiect lipseau tocmai artiștii independenți, pentru că ajutorul putea fi accesat doar de firme, organizatori de evenimente și ONG-uri.
Artiștii și lucrătorii din domeniul cultural au venit cu propuneri pentru modificarea ei, astfel încât aceasta să includă toate categoriile de artiști care nu aveau cum să acceseze schema în varianta formulată de minister.
În februarie, schema s-a modificat din nou, însă este în continuare dur contestată de o parte din scena culturală. Motivul? Cei care urmează să primească ajutor din pierderile provenite din drepturi de autor și drepturi conexe sunt doar artiștii înregistrați la Organisme de Gestiune Colectivă (aceste organisme colectează drepturile de autor pentru artiști, de exemplu difuzarea de melodii la radio). Or, nu toți artiștii independenți fac parte din astfel de organisme.
„Se pune întrebarea în momentul ăsta, cum demonstrăm câți artiști avem? Că poate să spună oricine că e artist. Și atunci, trebuie să aibă o apartenență undeva, să aibă un SRL, dacă nu au SRL, să fie înregistrați undeva”, spunea în februarie Bogdan Trîmbaciu, directorul Unității de Management a Proiectului din Ministerul Culturii, potrivit publicației Cultură la dubă.
Schema de ajutor de stat nu există încă, în nicio formă propusă.
„Autoritățile nu înțeleg cum funcționăm”
Ministerul a oferit lucrătorilor din domeniul cultural o indemnizație pe perioada pandemiei, precum și scutirea de niște taxe, și a anunțat recent că acordarea indemnizației se va prelungi până în iunie anul acesta.
„Cred că autoritățile au încercat să facă ceva, au apărut aceste indemnizații, dar prin felul în care se aplică ne arată că nu înțeleg cine suntem noi și ce facem noi. Nu înțeleg modul nostru de funcționare, al independenților care lucrează pe contracte de drepturi de autor”, spune Ruxandra Bălașu.
Cel mai mult îi lipsește activitatea de pe scenă, dar și-ar fi dorit și un orizont, siguranța zilei de mâine. Însă teatrele se închid și se deschid „de pe-o zi pe alta”.
Valeria Cristea, actriță-păpușar și profesor de teatru pentru copii, a adus la „Ziua Supraviețuirii”, așa cum simbolic au numit artiștii protestul de vineri, textele pe care ar fi trebuit să le lucreze cu cei mici anul trecut.
Tânăra a încercat, o perioadă, să țină online cursurile cu copiii, încă din prima săptămână de carantină din martie anul trecut, doar că cei mici au ajuns la saturație de online pentru că nu-și dezlipeau ochii de ecrane câteva ore bune pe zi.
„Făceau și lecțiile tot online și totul era online și ei stăteau numai în casă. Am întrerupt când s-a putut ieși după lockdown. Am întrerupt. Și așa a rămas”, ridică din umeri actrița.
Teatrul l-a lăsat, temporar, de-o parte, și lucrează pe un proiect european de educație nonformală, însă îi e dor de copii și de scenă.
Borcanul care nu mai primește donații
„Cel
mai mult îmi lipsește contactul cu publicul și o anumită acțiune
constantă pe care o aveam”, spune și dramaturga Mihaela
Michailov.
Desigur că lipsurile sunt foarte mari și că ele de fapt se traduc în lipsa unui statut al artistului independent, în lipsa unor programe pe termen lung. Sectorul independent vine după ani de zile în care e permanent într-o stare de supraviețuire. Anul ăsta a făcut ca toate aceste lipsuri să devină și mai pregnante.
Mihaela Michailov, dramaturgă:
Obiectul cel mai reprezentantiv pentru ea și echipa ei de la teatrul Republika este un borcan de sticlă cu capac albastru. Borcanul strângea donații de la spectatori după fiecare piesă jucată. Acum stă gol printre scenariile marcate cu „anulat”.
„În momentul ăsta, sectorul independent face mari eforturi să reușească să supraviețuiască. Nu să existe, să supraviețuiască”, spune dramaturga.
„E foarte important că ministerul finanțează teatre naționale, instituții naționale, că primăriile finanțează teatre de repertoriu. E extraordinar. Dar nu e suficient. Cumva ar trebui găsite modalități de finanțare și structuri de finanțare extinse și pentru sectorul independent”, explică Michailov.
Spectacole lansate după campanii de strângere de fonduri
O furnică ce îi învață pe copii despre responsabilități îi atrage atenția de această dată Ministerului Culturii că are o responsabilitate pentru artiștii independenți.
Furnica a fost adusă de Oana Popa, actriță-păpușar, profesor de teatru și fondatoarea proiectului „Școala de joacă”. A încercat să mențină proiectul în viață și pe perioada pandemiei, mutând „Școala de joacă” din Ciolpani, unde îi învățat pe copii despre meșteșugurile românești, în online. Nu a mers.
„Anul 2020 a fost cumplit”, mărturisește femeia.
Acum pregătește un spectacol adaptat pentru toate categoriile de public, inclusiv pentru copiii cu dizabilități de orice fel. Pentru cei cu deficiențe de auz, va exista un traducător de limbaj mimico-gestual, iar pentru copiii nevăzători, cineva va povesti în căști ce se întâmplă pe scenă.
E un vis pe care vrea să-l facă realitate până la începutul lunii iunie, dar pentru asta, are nevoie de bani, așa că a lansat deja o strângere fonduri pentru a pregăti întâi decorul.
Despre Ministerul Culturii, Oana Popa crede că nu știe să pună preț tocmai pe domeniul de care se ocupă: cultura.
„Fără să fiu rea, să fiu doar realistă, am impresia că Ministerul Culturii nu prea face mare lucru pentru sectorul independent. Nu e vorba de partidul sau coaliția de guvernare, este vorba în general de această instituție care nu pune preț pe ce ar trebui să pună preț, adică pe cultură. Suntem în situația în care suntem și noi încă nu avem o schemă de ajutor pentru sectorul independent pusă la punct, ceea ce este inadmisibil”, conchide artista.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!