Printre toate aceste povestiri le are în tolbă, e și una legată de Ivan Patzaichin, pe care îl numește ”nepotul său”. Are, la adresa lui, cuvinte de laudă, dar și de ocară, pentru că, pretinde el, „a uitat de unde a plecat și și-a uitat părinții”.
„În copilărie, el se duce cu bunicul, nu stătea acasă. Mai mult la bunicul stătea. Bunicul îl lua cu barca și dormea în barcă până la răsărit. Bunicul muncea, muncea, iar el se trezea ca orice copil mic, pe la 7-8 dimineața și apoi se punea la rame și trăgea. Așa îl ajuta pe bunicul, și de atunci a plecat și a ajuns mare”, ne povestește unchiul Vanea.
Pe de altă parte, e și supărat un pic pe Ivan Patzaichin. „Când a plecat din sat de aici, a uitat cum a fost. El credea că s-a născut așa (n.r – mare campion). Nu s-a născut așa! El era exact ca și noi, ca fiecare om. Dar a uitat de părinți. Mama lui e moartă aici, tatăl tot aici e îngropat. Dacă se duce cineva și întreabă unde-i sunt părinții îngropați, nici nu va găsi crucile de mărăcini și iarbă”, își varsă oful nea Vanea.
Bătrânul spune că acesta trebuia, atunci când a venit aici, să dea la niște adulți sau copii, câte 100 de lei și să meargă să curețe mormintele părinților lui. „A uitat de unde a plecat. Mai vine de câte două ori pe aici vara. Are niște verișori pe aici. Mai vine cu doi, trei prieteni de-ai lui, cu șefii, și face masă aici”, spune pescarul.
„Este mai mic decât mine cu 4 ani, pardon, cu 5. Eu sunt născut în 44, iar el este în 1949. Mama lui era verișoară cu mine. El era un băiat cumsecade, dar nu a făcut mare lucru pentru Mila 23 de când a plecat de aici. Putea să aducă aici niște pietriș să avem și noi un dig. Dacă se întrebau copiii …mă, cine a făcut asta aici? să le spunem că a fost un băiat de aici din sat care a ajuns cel mai bun de pe glob”, spune bătrânul.
Încearcă să ne mai spună câte ceva despre copilăria lui Ivan Patzaichin, dar își aduce aminte că totul se rezumă la bani. „Are și o cârciumă în Tulcea. Și-a deschis-o acolo, că are și el nevoie de cârciumă. Dar știți cum este omul câți bani are parcă ar vrea tot pe atâția”, ne spune nea Vanea. Aici a fost punctul final al discuției noastre . În timp ce ne povestește despre el, privește în jos, stând în barca de lemn și cu piciorul lovește ușor minciocul, de parcă s-ar stânjeni să ne povestească necazurile lui.
Contactat de Libertatea, fostul mare sportiv s-a declarat surprins de acuzele lui nea Vanea. “Ce pot să zic? Eu cunosc un nea Vanea la Mila 23, dar nu e nici mai mare decât mine și nici rudă nu îmi e. Eu încerc să fac cât mai multe pentru oamenii de acolo, dar nu pot să îndeplinesc dorințele fiecăruia. Îmi pare rău că se spun asemenea neadevăruri despre mine. Pe la cimitir n-am mai trecut de ceva vreme, așa este, dar a făcut-o soția fratelui meu vitreg. A curățat pe acolo. Urmează să merg și eu, să înlocuiesc crucile de lemn cu unele noi”, ne-a spus Ivan Patzaichin (68 de ani), cvadruplu campion olimpic.
Ofurile lui Nea Vanea, un bătrân pescar
Unul dintre marile lui ofuri este că are o pensie mică, iar soția sa, cu care este împreună de 50 de ani, are pareză, iar acum se chinuie să o îngrijească din pensia de 1100 de lei. Nu vrea să o lasă pe mâna altcuiva, așa că se și fiica lor se chinuie să aibă grijă de ea. Se trezește în fiecare zi, când soarele încă doarme, se urcă în barcă și pleacă la pescuit. Așa mai scoate și el un ban cinstit, vânzând pește pe la cherhanale. Are zile în care mai scoate un 50 de lei, dar are și zile foarte bune când scoate și 100 de lei, numai că acestea din urmă sunt mai rare. Peștele îl vinde ieftin pentru că acolo, toată lumea are.
A auzit de la televizor, că dacă ești căsătorit de 50 de ani îți dă primăria bani. Așa că a plecat într-o aventură pe la primărie din comună pentru a-și primi partea lui de drept, dar s-a lovit de un refuz. Nu l-a acceptat și a mers mai departe, până la prefect, iar acolo a fost refuzat din nou, dar i s-a spus că urmează să de dea o lege prin care cuplurile care au ajuns la nunta de aur primesc o anumită sumă. „Mai sunt niște bani pe care-i iau și eu și pot să-i iau medicamente soției. Nu pot să o las așa pentru că a stat lângă mine când mi-a fost mai greu. Știți că eu m-am lăsat de băut de 30 de ani? Ajunsesem să nu mai mănânc și să beau numai răchie, până într-o zi când m-am rugat la Dumnezeu să mă ajute să înfrâng boala asta. Și uite așa am ajuns să nu mai pun băutură în gură”, spune Vanea.