Conferința „Ce-am făcut în ultima sută de ani” a lui Neagu Djuvara era programată pe 2 noiembrie, la Sala Studio a TNB. Reprezentanții teatrului au anunțat că istoricul a fost nevoit să anuleze evenimentul și că acesta speră ca „întâlnirea cu mult îndrăgitul istoric şi scriitor să aibă loc cât mai curând”.
Contravaloarea biletelor cumpărate poate fi recuperată de la Casa de Bilete a TNB pentru biletele cumpărate la casă şi de pe mystage.ro pentru cele achiziţionate online.
Neagu Djuvara, la 100 de ani
Neagu Djuvara a împlinit pe 18 august 100 de ani. Istoricul s-a născut pe 18 august 1916 (după calendarul vechi; 31 august 1916, după calendarul nou), în București, într-o familie de origine aromână.
Neagu Djuvara a devenit în anul 1937 licențiat la Sorbona, în istorie, iar în 1940 și-a luat doctoratul în drept la Paris. Trei ani mai târziu, și-a reluat studiile de filozofie la Sorbona, unde obține în 1972 doctoratul de stat. În 1987 a obținut Diploma Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) din Paris.
Cariera diplomatică și-a început-o în 1943, în Ministerul de Externe, unde a intrat prin concurs. A fost trimis urier diplomatic la Stockholm la 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legație la Stockholm, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, după care alege calea exilului în Franța.
Anul 1961 este momentul când Neagu Djuvara a plecat în Africa, în Republica Niger, unde a stat douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine (1961-1984).
Din 1984 a fost secretar general al Casei Românești de la Paris, iar după Revoluția din decembrie 1989 a revenit, în 1990, în România. Din 1991 și până în 1998, a fost profesor-asociat la Universitatea din București.
Neagu Djuvara și-a lansat, la 26 noiembrie 2011, în cadrul Târgului Gaudeamus, volumul „Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă”. La 10 mai 2012 a fost lansată la standul României de la Salonul Internațional de Carte de la Torino traducerea în italiană a cărții sale ”Între Orient și Occident” (”Tra Oriente ed Occidente. Gli Stati Romeni agli inizi dellepoca moderna”).