Această imagine a nebuloasei Cap de Cal, realizată de Telescopul spațial James Webb al NASA, se concentrează pe o porțiune din „coama” calului, cu o lățime de aproximativ 0,8 ani lumină. Ea a fost realizată cu instrumentul NIRCam (Near-infrared Camera) al telescopului Webb. Norii eterici care apar în albastru în partea de jos a imaginii sunt dominați de hidrogenul molecular, rece. Șuvițele de culoare roșie care se întind deasupra nebuloasei principale reprezintă în principal hidrogenul gazos atomic.
Telescopul spațial James Webb al NASA a capturat cele mai clare imagini în infraroșu, de până acum, ale unei porțiuni mărite a unuia dintre cele mai deosebite obiecte cosmice: Nebuloasa „Cap de cal”. Aceste observații arată partea superioară a „coamei de cal” sau marginea acestei nebuloase iconice într-o lumină cu totul nouă, surprinzând complexitatea regiunii cu o rezoluție spațială fără precedent, potrivit NASA.
Noile imagini obținute de telescopul James Webb arată o parte a cerului din constelația Orion (Vânătorul), în partea vestică a unei regiuni dense cunoscute sub numele de norul molecular Orion B. Ridicându-se din valurile turbulente de praf și gaz se află nebuloasa „Cap de cal”, cunoscută și sub numele de Barnard 33, care se află la aproximativ 1.300 de ani-lumină distanță.
Nebuloasa s-a format din colapsul unui nor interstelar de material și strălucește deoarece este luminată de o stea fierbinte din apropiere. Norii de gaz care înconjoară Capul de cal s-au disipat deja, dar pilonul proeminent este alcătuit din aglomerări dense de materie și, prin urmare, este mai greu de erodat. Astronomii estimează că nebuloasa mai are la dispoziție aproximativ cinci milioane de ani înainte de a se dezintegra și ea. Noua imagine a lui Webb se concentrează pe marginea luminată a vârfului structurii distinctive de praf și gaz a nebuloasei.
Datorită instrumentelor MIRI și NIRCam ale telescopului spațial James Webb, o echipă internațională de astronomi a dezvăluit pentru prima dată structurile la scară mică ale marginii iluminate a acestei nebuloase. Pe măsură ce lumina UV evaporă norul de praf, particulele de praf sunt măturate în afara norului, purtate de gazul încălzit. Webb a detectat o rețea de trăsături subțiri care trasează această mișcare. Observațiile au permis, de asemenea, astronomilor să investigheze modul în care praful blochează și emite lumină și să înțeleagă mai bine forma multidimensională a nebuloasei.
În continuare, astronomii intenționează să studieze datele spectroscopice care au fost obținute pentru a obține informații despre evoluția proprietăților fizice și chimice ale materialului observat în întreaga nebuloasă.