ComenteazăPe 4 martie 1977, cand Bucureştiul s-a zguduit din temelii, dispărea sub ruine şi Niculina Drăgoescu, rudă a dictatorului
In seara zilei de 4 martie 1977, Niculina Drăgoescu, fata Mariei Agachi, sora lui Nicolae Ceauşescu, şi-a găsit sfârşitul printre ruinele blocului Continental, din centrul Bucureştiului, alături de actorul Toma Caragiu, cu care era vecin.
Preşedintele de atunci al României a trimis o echipă de salvare special pentru nepoata sa şi a venit imediat la faţa locului, unde a stat până când soldaţii au găsit cadavrul Niculinei sub dărâmături.
Băiatul nepoatei lui Ceauşescu, Xavier Drăgoescu (38 de ani), care a supravieţuit miraculos cutremurului, rememorează astăzi pentru Libertatea clipele terifiante ale acelei nopţi blestemate de acum 33 de ani.
Pentru Xavier Drăgoescu, care nu împlinise 5 ani în martie 77, cutremurul înseamnă o cădere în gol de la 30 de metri, agăţat de tatăl său, o noapte petrecută sub dărâmături, şi doi ani de amăgiri, în care adulţii din jur l-au minţit cu lacrimi în ochi, spunându-i că mama sa e în viaţă şi e la tratament în Elveţia.
A căzut 30 de metri în gol
“Îmi amintesc tot ce s-a întâmplat în acea seară”, ne spune Xavier, trăgând adânc dintr-o ţigară. “Eram cu mama şi cu tata în apartamentul nostru, situat la etajul 8, când a început să se zgâlţâie totul în jurul nostru. Tata s-a speriat şi a vrut să sară pe geam, pe acoperişul Muzeului de Istorie al Bucureştiului. Era îngrozit, nu mai ştia ce face. L-am tras de mâini, de picioare, m-am agăţat de el. În tot acest timp, mama s-a dus într-un alt colţ al casei, spre altă ieşire”.
A fost ultima dată când a văzut-o în viaţă. “Am rămas agăţat de tata când s-a surpat podeaua sub noi. De la etajul 8 am căzut în gol vreo 30 de metri, cam până la nivelul 5, până acolo se ridicaseră ruinele blocului. Dar nu am simţit nimic când am căzut, pentru că tata m-a ţinut în braţe tot timpul”.
Echipa de salvare, trimisă de preşedinte
Au urmat ore infernale. “Peste noi au picat etajele 9 şi 10, dar ne-a salvat o grindă care s-a înţepenit chiar deasupra capetelor noastre”. În acele momente, Xavier mărturiseşte că se aşternuse o tăcere înfiorătoare. “Tata se lovise rău. Îi intraseră nişte ţevi în spate, un picior îi fusese smuls din articulaţie… Stătea într- o baltă de sânge. Mi-a zis să nu vorbesc, să nu strig, să-mi păstrez rezerve de oxigen”. Aşa au petrecut, pe muteşte, printre moloz şi sânge, şase ore interminabile, în care speranţa şi deznădejdea au stat, rând pe rând, de veghe.
Pe la 4 dimineaţa, un licăr de lanternă a prevestit sosirea echipajelor de salvare. “După ce am mai crescut, am aflat că oamenii fuseseră trimişi chiar de Nicolae Ceauşescu. Fusese alertat de sora lui, Maria Agachi, adică bunica mea, care aflase că blocul se prăbuşise. Au venit toţi acolo: preşedintele Ceauşescu, soţia lui, Elena, bunica. Au stat până s-a găsit cadavrul mamei. Eu şi cu tata eram la spital, nu ştiam nimic de mama. Am aflat că a murit după doi ani, până atunci mi s-a spus că e în Elveţia, la tratament. Dar crescusem, nu puteau să mă mintă la infinit”.
La 33 de ani de când şi-a pierdut mama, unda de şoc a cutremurului pulsează încă în memorie şi în privirea tristă a lui Xavier Drăgoescu.
1.578 de morţi, 35.000 de locuinţe distruse
Cutremurul din 1977 s-a produs la ora 21.22, în data de 4 martie, a avut o magnitudine de 7,3 grade pe scara Richter şi a durat 55 de secunde. În urma lui au rămas 1.578 de victime, dintre care 1.424 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări, s-au numărat 11.300 de răniţi şi 35.000 de locuinţe distruse, pagubele estimate fiind de peste două miliarde de dolari. În Capitală, 33 de clădiri s-au prăbuşit. Conform specialiştilor, cutremurul s-a produs la 109 km adâncime şi a avut epicentrul în zona Vrancea.
Aflat în vizită în Nigeria, preşedintele ţării, Nicolae Ceauşescu, s-a întors imediat, declarând starea de necesitate. Printre cei dispăruţi la cutremur se numără personalităţi ca Toma Caragiu, Doina Badea sau Alexandru Bocăneţ.
Xavier, băiatul Niculinei, ţine minte ce făcea în secundele premergătoare calamităţii
«Înainte să cad, mă jucam cu maşinuţa de la Nicuşor»
Xavier Drăgoescu mărturiseşte că bunica lui, sora lui Nicolae Ceauşescu, nu l-a iertat niciodată pe tatăl său pentru că acesta nu a vrut să se mute de la bloc la vilă, înainte de 4 martie 1977: “Credea că fata ei n-ar fi murit la cutremur dacă ar fi stat la o casă pe pământ”.
Libertatea: În ce relaţii aţi rămas cu familia Ceauşescu după tragedie?
Xavier Drăgoescu: Nu cine ştie ce. Sora lui Ceauşescu, adică bunica mea, nu a putut să-i ierte tatei faptul că nu a vrut să-şi mute familia de la bloc, deşi îi oferise de mai multe ori o casă lângă vila ei din şoseaua Antiaeriană. Într-un fel, îl considera vinovat de decesul prematur al mamei, care avea 30 de ani. S-a stins şi bunica acum câţiva ani, a murit de bătrâneţe.
A aruncat cu portocale în nea Nicu
Şi până atunci ce însemna pentru tine Ceauşescu?
Mă dusese mama de câteva ori la vila lor din Primăverii. ţin minte că într-una din vizite am aruncat cu portocale într-un tablou cu portretul lui Ceauşescu, de-au început să râdă toţi. Peste ani, fiul preşedintelui, Nicuşor, m-a tachinat: «Mai ţii minte, mă, când l-ai bombardat pe şefu?». De Nicuşor mă leagă însă o altă amintire. În seara cutremurului, înainte să înceapă nebunia, mă jucam cu o maşinuţă primită de la el. Era preferata mea. Un Ford maroniu, vedeţi că ţin minte şi ce culoare avea?
L-aţi recuperat apoi?
Nu, din tot ce aveam în casă n-am mai găsit decât vreo 3-4 cărţi de medicină de-ale tatei şi câteva poze cu mine şi cu mama. Le-am luat în noua noastră casă, parterul unei vile din Primăverii. Bunica a tras nişte sfori ca să ne mute acolo, nu mai voia să ne ştie că locuim la bloc. La etajul 1 stătea Emil Bobu, iar printre vecinii de pe strada noastră se numărau Florea, fratele lui Ceauşescu, şi Tudor Postelnicu.
Cum a fost viaţa ta după cutremur?
Tatei i-a fost cel mai greu. Mi-a zis că s-ar fi sinucis dacă nu supravieţuiam eu. S-a ales cu o insuficienţă renală care l-a împiedicat să urineze vreo doi ani.
Tu cum te-ai refăcut?
Norocul meu a fost că eram doar un copil, nu am absorbit şocul ca adulţii din jurul meu. Mi-a rămas însă spaima de cutremur, frica de înălţime şi de zborul cu avionul. Afectiv, am suferit cel mai mult. Nu a reuşit nimeni să o înlocuiască pe mama.
Seismul din Chile a ucis 800 de persoane
Cel puţin 800 de persoane şi-au pierdut viaţa în urma cutremurului puternic care a afectat, sâmbăta trecută, Chile – a anunţat, ieri, preşedintele ţării, Michelle Bachelet.
Şeful statului a făcut aceste precizări în timpul unei vizite la un spital din regiunea Curico – cea mai afectată de seismul de 8,8 grade.
În Bucureşti există 4.079 de adăposturi
Subsoluri de blocuri, galerii, tuneluri şi staţii de metrou. În total, 4.079 de adăposturi pot fi puse la dispoziţia bucureştenilor în cazul producerii unui cutremur sau a altor calamităţi. Dintre acestea, 1.493 de locaţii sunt în administrarea Inspectoratului General Pentru Situaţii de Urgenţă, iar restul de 2.586, în cea a autorităţilor locale sau a altor instituţii.